Ridiculizarea emoției



Ce-am mai scâlciat cuvintele!

Le-am tocit înțelesul, le-am întins, le-am lărgit... ca pe haine... să ne încapă în ele... intențiile.

Bărbații le-au tot spus ca să convingă.

Femeile le-au despicat până n-a mai rămas nimic din ele.

Publicitatea s-a cocoțat peste superlative ca un câine în călduri.

Romanele "de dragoste" le-au vândut la kil.

Bloggerii le-au revopsit în culorile revoluției profitabile.

Simularea orgasmului e apă de gură! Stai să vezi simularea interesului!

Vreau să mă culc cu tine... te ascult...
Vreau să îți vând ceva... te înțeleg...
Vreau să te vând chiar pe tine... mă recunosc în fiecare poveste, râd la fiecare banc.
Sunt cuvinte arestate de brand-uri.
Sentimente lipite pe etichete.
Parcă nici nu mai îndrăznesc să-ți spun că ești bucuria mea, că arăți impecabil, că ești irezistibilă.
Noroc că nu e legal să spui într-o reclamă la TV că un produs e... pizdă :)))
Hit după hit mă simt... lovit... cu tot felul de emoții șablon. Rime mai forțate decât femeile în unele cazuri de viol. Îți vine să strigi henț când vezi cum sunt  potrivite cu mâna” nostalgii împrumutate și versuri copiate de pe internet.
În curând n-o să-ți mai pot spune nici că te iubesc.
La cât de des o spun prin cluburi bărbați care cred că-mi seamănă și femei fatale, care cred că-ți seamănă ție...Oamenii aceia care se laudă că pot să cucearscă mai mult decât mine. Curios că nu reușesc să și... păstreze.
La naiba, cât de mult s-a decolorat Te iubesc-ul ăsta! E în prea multe guri cu salivă acidă și în prea puține inimi cu sânge cald.
N-o să mai pot să-ți spun te iubesc pentru că o să vină cineva și-o să înregistreze formula magică. O să fie Te Iubesc cu un TM micuț sau cu C de la copyright.
Și n-o să mai pot să-ți spun Te iubesc, nu pentru că se spune prea mult, ci pentru că începe să însemne prea puțin.
Back to Top