Destinația e mai puțin importantă decât... compania.
Așa a fost mereu: unii oameni călătoresc să vadă un loc, alții să întâlnească un om.
Cunosc un bărbat care a zburat la Roma doar ca să-și ajungă... gândurile. Care zburaseră deja la Roma împreună cu ea.
Unii ar spune că e un gest ROMAntic de telenovelă. Ei bine, viața lor de acum e un serial și merge bine, sunt la al 6-lea sezon.
Ai vacanțe ca o strângere de mână.
Pripite, flămânde, pline de premiere. Atunci când de-abia vă cunoașteți.
Vacanțe nebune.
Când ea își ia lenjerie extrem de sexy, dar o pitește într-un colț de bagaj fără să știe dacă o va folosi sau nu. Că doar nu vrea să o consideri o stricată...
Ai vacanțe ca un inel.
Vacanțele promisiune.
Vacanțele demonstrație.
Când este evident că e serios, că doar n-o ducea în Dominicană din salariul lui de IT-st dacă nu are de gând s-o ia și de nevastă... (acum, depinde, că și Bill Gates e un fel de IT-st)
Ai vacanțe-aventură. Și nu vorbesc acum de team-building-urile în care s-au întâmplat lucruri care nu se vor repeta (până data viitoare)
Vacanțele evadare. Când vrei să lași toată lumea în urmă pentru o șansă la raiul-de-o-săptămână.
...dar mult prea des vacanțele în care schimbi mediul deși ai vrea să schimbi partenerul. Vacanțele alea când crezi că dacă mergi la Veneția o să redescoperi pasiunea contra sumei modice de 100 de euro plimbarea cu gondola. E doar apă stătută, nu e izvorul fericirii...
Și ajută fix cât ajută și lenjeria hot pe un corp care te lasă rece. Dacă tu crezi că o să vezi altfel subiectul central doar pentru că schimbi decorul... am o singură remarcă pentru tine:
Confunzi chimia cu geografia.
La vacanțe e ca la sex: contează mai puțin unde și mai mult cu cine.
