EU: Si cu ce te ocupi mai exact?
EL: Vrei ceva de baut? Un Whiskey?
EU: Cu ghiata te rog.
Mi-a pus paharul umplut generos pe un mic suport de bambus pictat de mana si s-a asezat pe un scaun in fata mea. S-a intins si si-a dus mainile la ceafa facand usor vizibila burta care ii iesea pe sub tricou. Parcă avea două talii mai mici.
EL: Ma, eu nu fac nimic, nu muncesc. Eu o iubesc pe ea. Fac si eu ce fac toti, sunt mai degraba sofer, seara o duc la treaba si dimineata o iau, intretimp stau pe la bingo cu baietii.
EU: Sa inteleg ca munca ei nu influenteaza in sentimentele tale fata de ea.
EL: Nu! E munca si atat! Ne casatorim sa sti cand mergem in tara dupa sezon, lasam Ibiza, poate Elvetia, America dar dupa casatorie, mai vedem.
Nu stiu daca e iubire adevarata dar genul asta de relatii sunt o realitate destul de des intalnita. El isi iubeste prostituata si ii acepta conditia. Actualmente iubirea, ca sentiment si notiune s-a adaptat la nevoile indragostitilor. Istoria ne-a invatat ca de-a lungul veacurilor iubirea pura si castitatea erau ceea ce se "vindea" publicului si reprezentau aspecte cruciale pentru a intemeia dragostea. Astazi insa ne vedem atrasi si fascinati de partea intinata a iubirii, a sexului dur si pasional ca manifestare a dragostei, preacurvirea, cum ar spune unii piosi, ca atitudine cosmopolita. Exteriorizam dorinta de a ne manifesta excesele perverse si ii consideram pe cei care nu o fac lipsiti de atitudine (si in cel mai extrem caz, personalitate). Aceasta evolutie evidenta ce se petrece in mintea si esenta omului (occidental in cea mai mare parte) reprezinta procesul transcendental prin care trece iubirea. Nu trebuie totusi sa ne confundam, cea care trece prin acest proces nu este iubirea esentiala, idea de iubire ci iubirea perceputa omeneste.
EU: Sa inteleg ca aveti plauri impreuna pe termen lung.
EL: Da! Vom avea un copil, doi si vom fi fericiti!