Suntem în 1985, într-un cabinet de radiologie dintr-un spital de provincie.
O masă albă, melaminată, desparte sau nu doi oameni. Un bărbat de aproape 50 de ani, de o frumusețe masculină desăvârșită și o tânără de cel mult 24.
Pe masă o foaie de repartiție...
Am auzit că n-ai vrut să lucrezi cu mine... Medicul își aprinse amuzat un kent lung... în linștea aceea ciudată dintre două gânduri se auzea doar focul care mistuia tutunul. Tutunul care mistuia la rândul lui plămânii radiologului își făcea treaba în liniște.
De ce? Continuă bărbatul aranjându-și halatul alb, impecabil, de medic căsătorit.
Asistenta nu simțea că trebuie să răspundă. Putea atât de simplu să-i spună că nu este adevărat. Că nu știe de unde a auzit el o asemenea bazaconie, dar nu e nimic adevărat. Dar fata avea un chef nebun să-l pună la punct pe craiul ăsta tomnatic. Avea chef să-i facă o oglindă din cuvinte și să îl forțeze să se uite în ea. Era sigură că zambetul ăsta superior va dispărea... oamenii se uită mai ușor în ochii altor oameni decât în proprii ochi. Nu riști nimic când te uiți în ochii altor oameni mai ales că multora le vezi dincolo de pupilă... fix ceafa... dar când te privești în ochi pe tine... riști să-ți vezi sufletul. O noțiune al dracului de incomodă.
Radiologul încasă foarte bine. Zece minute cât a vorbit ea, el nu și-a coborât privirea și nici n-a ripostat. Erau prea multe asistente schimbate în ultimii 5 ani? Prea multe dintre ele au cerut apoi transferul la alte spitale. Deși era clar că Județeanul era cel mai bun spital din zonă fetele optau pentru un pas înapoi. De ce ar fi făcut 4 femei tinere un asemenea gest când tinerețea privea de sus în sus chiar și în comunism?
Lăsată singură, fără un oponent, fata alunecă din poziția de combatant în cea de dialog cu sine... Radiologii aveau o reputație proastă oricum, mai proastă decât chirurgii, mai depravată decât ginecologii care, prin suprasaturație, demitizaseră demult pizda.
Ea? Dacă radiologul ar fi ultimul om de pe pământ și de copularea lor ar depinde perpetuarea speciei, tot nu s-ar culca cu el!
Se încingea dând toate răspunsurile pregătite deja pentru întrebările pe care el se încăpățâna să nu le pună.
Pentru că părea impenetrabil simțea nevoia să-i reproșeze ceva palpabil așa că izbucni împotriva fumatului cu o ardoare care făcea să pară fumatul mult mai grav decât curvăsăria. Poate chiar era...
Realiză că ridicase puțin vocea la cel care, cel mai probabil avea să-i fie șef fix în momentul când se auzi o bătaie în ușă.
Ezitantă, încercând să se obișnuiască în semiîntunericul din cabinet, intră o pacientă. Asistenta, cu avantajul ochilor obișnuiți deja cu puțina lumină, o recunoscu imediat: pentru curva asta brunetă o părăsise iubitul acum nici o săptămână. Supărarea ei îl lăsă imediat pe radiolog în pace și, redirecționată, gândi un plan. Diabolic, desigur... orice femeie rănită e capabilă de așa ceva, indiferent cât e de bună...
