to have. not to hold.




Uneori mă simt ca un pește exotic într-un acvariu: spațiul din jurul meu e creat de mine. O apă... personală... în care nimeni nu poate respira. Chiar și cei care mă plac... preferă să mă privească de dincolo de geam.

Câțiva îndrăznesc să-și strecoare degetele în apă. Bărbații... vor să verifice că exist... că nu-s un cyborg făcut pe vapor... că nu-s gay. Femeile vor doar să mă mângâie.

Nici unii nu vor să mă înțeleagă. E normal, fiecare trebuie să se înțeleagă mai întâi pe sine, apoi specia din care provine... peștii exotici sunt la coada listei.

Mușc.

Frecvent.

Tare.

Sunt oameni care mă evită. Mulți. Îmi servește de minune treaba asta, mă scutește de efortul să-i evit eu...

Dar în ultima vreme a început să mă neliniștească atât atracția oamenilor care mă așteaptă să fac tumbe la suprafața apei, cât și dificultatea existenței lângă mine.

Cât timp poate să-și țină respirația o femeie?


Foto: http://vinegar.deviantart.com/

Back to Top