Pentru o aventură de o noapte, se spune că femeile au nevoie de un motiv, în timp ce bărbaţii – doar de un loc.
Greşit. Ultima oară când mi s-a întâmplat, şi femeile aveau nevoie de un loc. :)
Greu de explicat de ce, dar, în conştiinţa colectivă, aventura de o noapte nu e aproape niciodată un lucru grav. Desigur, se merge pe principiul: Când e o tragedie comedie? Când nu ţi se întâmplă ţie!
Serios. Nu ştiu ce credeţi voi, dar până şi mama era indulgentă cu aventurile de o noapte. Deşi cred că nu a avut parte de aşa ceva decât în filmele de la televizor.
E o joacă sau o masă de tip fast-food care merge de minune când îţi este foame de Crăciun.
E o verificare după care te repliezi în relaţia oficială cu mai multă încredere. În tine, desigur.
E ca o gleznă sucită pe care nu trebuie să o pui în ghips. Te alegi doar cu sperietura.
Ce mai! Aventura de o noapte este un desert. Şi tuturor ne plac dulciurile.
Sigur, acum mulţi oameni se aşteaptă să vină versusul cu un amantlâc cronic. Nu, n-o să vină.
Nu. Voi căuta nişte cuvinte care nu merg în vârful picioarelor. Nişte verbe şutate.
Pentru că amanta cronică nu mai are parte de aventură. Aventura a fost la început. Acum e ca mersul trenurilor: trebuie să ştie când pleacă şi când vine, dacă are întârzieri, cât stă în gară şi, în plus, să aibă grijă la semne, pentru ca trenul să nu se ciocnească, Doamne fereşte, cu un altul. Cu personalul. Pardon, cu personala.
Partea proastă este că,
indiferent de cât s-ar aranja,
după un an sau doi,
amanta cronică realizează că a greşit la triaj
şi că iubirea ei
a fost mereu
un vagon
de clasa a doua.
...
CITEȘTE MAI MULT!
Dacă vrei cartea
(pentru că îți place ce-ai citit, nu pentru că donez)
o găsești în link:
(pentru că îți place ce-ai citit, nu pentru că donez)
o găsești în link:
