De ce e o femeie "curvă" după ce ne dă papucii?



A spus Muza într-un text prin 2013: Oamenii fericiți nu fac rău.
O să-mi permit să-i fur un pic ideea: OAMENII FERICIȚI NU TE VORBESC DE RĂU. 

De ce e o femeie “curvă” după ce ne părăsește? 

Nu. 

Nu e. 

Uneori e și când ne refuză avansurile. Nu e nevoie să ajungem atât de departe încât să avem o relație.

Și pentru că buna reputație a unei femei e dată de câți bărbați știu să-și țină gura se găsesc destui să spună și ce nu s-a întâmplat. 

Dar aici nu este vina situației. E “materialul clientului”. 
Am mai spus-o și o repet: Dacă vrei să cunoști un bărbat, desparte-te de el.
Un gentleman, chiar și atunci când te trimite la dracu’, nu uită să-ți deschidă el portiera când te suie în taxi. 

Ce nu înțeleg eu este de când e asta o meteahnă a bărbaților? 
Femeile nu se “trezesc” și încep să spună că “nu știu ce au văzut la ăla”? Că până și mașina cu care a venit la întâlnire era împrumutată. 
Prietenele (prietene bune, știți voi) întreabă: Dar nu spuneai că e viril și deștept? Că “ține” în pat două ore și rezolvă orice problemă în cinci minute? 
Părăsita răspunde ca în bancuri: De fapt era invers. Orice problemă se rezolva în minimum două ore și în pat ținea doar cinci minute :))
Bărbați sau femei suntem la fel de slabi în fața dezamăgirii. Nu poți să nu suferi. Nu poți să nu urăști. Cine spune altceva, ori e sfânt, ori minte. 
DAR AȘA CUM UNII NU ȘTIU SĂ IUBEASCĂ FRUMOS, NU ȘTIU NICI SĂ SE DESPARTĂ ELEGANT.
Foștii iubiți devin inamici și “înnebunesc când mă atingi” devine “înnebunesc când te văd”.
Dacă materialul clientului e prost și el e bădăran sau ea mahalagioacă, nu ai cum să împiedici vorbele grele decât cu… logica. 
Păi, dacă eu spun despre o femeie cu care m-am iubit un an că e curvă… nu mă declasez în primul rând PE MINE? Că am stat cu pramatia și n-am văzut din ce e făcută? 

Dacă o femeie spune despre fostul că e prost, slab rău la pat și așa mai departe… cine se face de râs? Nu ea? Atâta și-a permis? 
Ar trebui să ne gândim de 10 ori și să vorbim o singură dată. Sau chiar să lăsăm un pic de tăcere. Ca un moment de reculegere când îți moare cineva. Să distrugi tot ce a fost frumos înseamnă să nu mai rămâi nici măcar cu amintirile și o să ai o viață ca tema unui repetent. O viață plină de ștersături. O viață care își neagă chiar propria ei existență. 
Chiar și greșelile oamenilor buni sunt mai frumoase decât reușitele celorlalți, iar când scuipi unde ai pupat nu ai cum să nu te murdărești și pe tine.


Comentariile sunt dezactivate pe acest blog. 


E liber însă la comentarii pe pagina de facebook :) 
Back to Top