Unii le numesc greşeli, alţii se laudă cu ele.
Ştii genul? Se plâng, dar de fapt se laudă.
Eu le numesc experienţe. Viaţa stă pe loc fără ele. Doar timpul merge înainte.
E mai uşor să înţelegi trăirile altcuiva când le-ai avut pe ale tale. E mai uşor să înţelegi motivaţiile altor oameni când ţi-ai înţeles propriile motivaţii.
Cer ca dreptul la greşeală să fie garantat prin Constituţie!
Dreptul la excese vesimentare şi bahice. Dreptul la derapaje de limbaj şi emoţionale, mama lui de ABS!! Prea ne punem singuri cătuşe fără să ne acordăm şansa la telefon, avocat din oficiu şi cauţiune.
Toate lacrimile din care pe care ai înţeles de ce le-ai plâns sunt lacrimi utile.
Cioburile farfuriilor sparte la nervi sunt mai eficiente decât antidepresivele. Iar singurele efecte secundare sunt o reputaţie proastă în bloc şi activitatea în folosul comunităţii cu mătura cu care să le strângi.
Eu sunt cel care aruncă pietre doar în cei care aruncă pietre. Încet încet ne-am strâns într-o gaşcă şi vom fi mai mulţi decât ei.
Vrei să iubeşti un chitarist de rock cu reputaţie dubioasă (apropo, există şi altfel?) iubeşte-l să te ţină minte!
Vrei să arăţi ca Lady Gaga? Singurul lucru rău în asta e că o copie după nebunie nu e altceva decât o decădere a nebuniei.
Vrei sau nu, mai devreme sau mai târziu pe toţi ne părăseşte cineva. Şi majoritatea nu ieşim prea graţios din asta.
Mare brânză. După un timp îţi aduci aminte şi râzi.
Da, chiar cred că trebuie să faci şi lucruri despre care ştii de la bun început că sunt greşite.
Oricum, de cele mai multe ori respectabilitatea e o fraudă.
