Folosește-ți gura mai bine.



Ni se pare rușinos să ne exprimăm sentimentele frumoase, dragostea, aprecierea...
dar nu avem absolut nicio problemă să ne înjurăm în trafic!!...
să ne vorbim pe la spate...
să picurăm câte un atom de acid chiar și în felicitări...
...lasă... știm noi bine cum a ajuns aia sus... să simtă cât de suspectă ni se pare victoria ei într-o lume de ratați merituoși...

N-ai simțit niciodată ranchiuna ascunsă într-un aparent compliment? Ca medicamentul amar învelit într-un strat subțire de zahăr.

Ne simțim descoperiți când spunem "Te iubesc".
Lasă... să spună el primul... dacă știe că a câștigat nu o să mai vrea să joace...

O splendidă elegie la morâmntul unei mame nu face cât un "sărut mâna pentru masă"... cât e în viață... din nefericire știu asta din propriile greșeli...

Ne găsim scuze pentru tot ce am spus urât: eram nervos... aveam o zi proastă... și ți-am făcut-o și ție... am propagat nefericirea ca o boală contagioasă din filmele cu sfârșitul lumii...

Nu ni se pare absolut deloc esențial să le spunem actorilor că ne-a plăcut piesa în care au jucat... că ne-au făcut să plângem și să râdem în același timp... dar ținem morțiș să le zicem vreo două pe pagina de facebook când aflăm te miri ce despre ei prin tabloide...

Toți suntem judecători aspri când nu e vorba de greșelile noastre.
Ni se pare că judecătorii sunt superiori, iar admiratorii... penibili.
Asta până ne vine și nouă rândul...
...să fim jos... să fim în culpă... să fim expuși... să fim slabi...
Abia atunci realizăm cât de mult valorează o vorbă bună.

Back to Top