the power of words

Black and White by IvAngel

Inventarea aluziei a fost sfârșitul limbajului. Cum toate finalurile sunt noi începuturi... și acesta a fost. Se termina era în care limba era doar utilă (dirty minds smiled) și începea o eră nouă în care cuvintele puteau să provoace plăcere sau enormă suferință.

Noi ne-am născut spre sfârșitul artei conversației, e doar o formă perversă de noroc faptul că eu am făcut litere și că am fost sedus de literatură fix când arată ca un soare roșu... stins.

Încă mai arde mocnit și mai încălzește câteva inimi. În vreme ce 90% dintre oameni nu citesc decât subtitrări. Sunt de acord, urmașii lui Scott Fitzgerald și Joyce nu sunt Pamuk și Coetzee! Sunt cel puțin 10 scenariști care scriu mai bine decât ultimii premiați cu Nobel. Ca să nu mai spun că sunt 100 de regizori care au mai multă viziune.

Dar pe mine mă fascinează și mă îngrozește în același timp puterea cuvintelor aici... pe pământ... între noi, care nu suntem actori, între noi, care adesea încercăm să fim actori... avându-ne ca public doar unul pe celălalt...

Sunt în anul 3. Profa scrie pe tablă titlul cursului:
How to do things with words.
Apoi ne dă 3 variante te bază:

1. People say exactly what they mean
2. People don’t say what they mean
3. People say the opposite of what they mean...

În nu știu ce țară din lumea largă un bărbat divorțează legal doar spunându-i nevestei “divorțez” de 3 ori... Doi actori de soap-opera de pe la ei au refuzat să joace o asemenea scenă fiind și în viața reală... soț și soție.

Noi suntem aici. Noi suntem acum. În locul ăsta indecent numit realitate. În timpul ăsta fără viitor. Noi vedem blazarea ca pe ceva cool și declarațiile de dragoste ca pe o vrăjeală... Noi credem că dacă simțim nu mai trebuie să demonstrăm când... de fapt... nu poți spune niciodată prea des te iubesc. Poți spune doar prea rar.

Foto: IvAngel
Back to Top