Mâncam pâine și beam vin când a venit direct la mine. Vinul era roșu... dar pâinea era neagră... sună deja a blasfemie?
Mai merge plusat...
că eram la pupitrul de mixaj al unei discoteci, că pe atunci club era altceva...
This is my church... this is where I heal my hurts...
Nu existau Faithless în 93...
M-a privit cu ochii aceia gri-metal... ochii de indus în eroare... și mi-a lătrat supărarea ei încercând să pară aristocratică: “Țuțea spune că singura formă de dragoste care satisface... e iubirea de Dumnezeu”. Nu sunt sigur că Țuțea chiar a zis asta...
Am rezistat cel mult o secundă după care am izbucnit în cel mai distructiv hohot de râs. Știți că râsul are și puterea asta... piatră pe piatră nu rămâne!
A plecat.
Eu am crezut că e o viperă pe care s-o seduc și apoi s-o abandonez ca să vadă și ea cum e... și ea era o fată mișto... de luat de nevastă...
Bad timing.
Eram în căutarea lui Dumnezeu pe atunci. O ardeam ezoteric...
Dar eram praf. Nu l-aș fi văzut nici dacă mi-ar fi predat la facultate.
Au trecut mulți ani.
Mulți ochi.
Multe hohote de râs distructive.
Nu întotdeauna ale mele...
Apoi m-am întâlnit cu Dumnezeu. La prima întâlnire nu putea spune un cuvânt... dar prin ferestrele ochilor puteai vedea... dincolo.
Acum pot să vă spun multe lucruri despre Dumnezeu. Are cam 108 cm, dar mai crește. 18kg și ochi albaștri... și e fată. Da, pentru mine Dumnezeu e fată. Și chiar cred că iubirea de Ea satisface. E o formă de antigravitație...
Și mai cred că știu și răspunsul la întrebarea aia: există iubire de-o viață?
Da. Iubirea pentru copilul tău. Personal Jesus.
