Foto: Bărăgan
Poveștile au băgat în cap mai multor generații că Prințesa își așteaptă Prințul pe care îl recunoaște dintr-o mie și gata.
În realitate nu e așa.
La 14-15 ani, vârsta primelor iubiri, habar nu ai cine ești!
Pe la 16-18, vârstă la care (spre disperarea părinților) cam toți adolescenții și-au început viața sexuală, totul pare o mare petrecere. Sau o telenovelă cu multe personaje, tentanții și răsturnări de situație.
Fetele sunt debusolate când le văd pe cele “populare” că “învârt mai mulți băieți pe degete”. Oare așa ar trebui să fac și eu?
Băieții sunt speriați că vor fi părăsiți “pentru unul cu mașină” și devin foarte posesivi. Sub masca protecției își controlează iubitele foarte… feminin (gen “De ce mi-ai răspuns atât de greu la mesaj” sau “Vin și eu cu tine” aproape oriunde!)
Poate sunt eu prea libertin, dar pentru mine tinerețea este mai ales vârsta greșelilor, a iubirilor șifonate, a cămășilor rupte și a melodiilor pe care plângi, râzi și ai primul orgasm cu cineva al cărui nume îl și uiți până la anu'!
E vârsta la care nebunia e normală.
Poate sunt eu prea libertin, dar pentru mine tinerețea este mai ales vârsta greșelilor, a iubirilor șifonate, a cămășilor rupte și a melodiilor pe care plângi, râzi și ai primul orgasm cu cineva al cărui nume îl și uiți până la anu'!
E vârsta la care nebunia e normală.
OK. Deci există prea tânăr pentru o relație serioasă?
NU.
Există nepregătit/ă pentru o relație serioasă.
Există prea imatur/ă (chiar și după al doilea copil)
Și mai ales există mult bullshit care înseamnă că relația serioasă zici “pas” nu e iubirea atât de mult așteptată.
Și chiar dacă aproape NIMENI nu e prea tânăr pentru o relație serioasă, TOȚI suntem prea tineri ca să ne plictisim. Viața trece ca în proverbul arab pe care nu-l înțelegeam la 14 ani: “Oarele abia se târăsc, dar anii trec fulgerător”.
