Gluma preferată a tatălui meu era că “de-aia se cheamă viață conjugală, că soții trag ca boii la jug”.
Nu e cea mai bună glumă, dar atinge un adevăr greu de tot: trag amândoi.
Dar atât de mulți bărbați îmi scriu că “ea nu s-a adaptat la Londra” sau “ea nu și-a găsit de muncă la Madrid” încât nu mă miră deloc când aflu apoi că “ea nu și-a găsit de muncă nici la București” sau că “ea nu s-a adaptat la un regim de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână”.
Dar voi cât munciți acolo pentru aceste “asistate financiar” pe care nici măcar nu le ***eți decât din An în Paște?
Apoi vă mirați când aflați că vă înșală! Mai grav decât că se culcă fetele cu alții v-au înșelat când v-au lăsat să munciți singuri…
Jugul e pentru doi.
Dar boul a fost unul singur.
Pe 2 ianuarie aveam inboxul plin, dar dintre toate mi-a atras atenția o “spovedanie”. De la o femeie aflată în a treia minciună frecventă: “Ea nu a putut să renunțe la jobul stabil din România”.
Și ce job avea? Plătit fabulos? Nu. Era profesoară suplinitoare.
M-am lămurit și cu “stabilitatea”. Pentru cei care nu știu, “suplinitoarea” este prin definiție o profă care nu știe ce face la anul. Nu contează! Ea s-a “titularizat” pe postul de nevastă.
Femeia mi-a descris cu amănunte cum soțul “care trimite 800 - 1000 de euro pe lună acasă” a anunțat-o că nu poate să vină nici de Crăciun, amărâtul. Amantul tot profesor, amabil și disponibil s-a autoinvitat la femeie în noaptea de Crăciun.
Tot un fel de suplinitor. Suplinea absența p**ii.
Ca să nu pară prea bătător la ochi a venit și cu un cuplu de studenți.
Din text părea că se simte mai vinovată decât de obicei pentru că a fost de Crăciun, moment al anului în care - probabil - toți am vrea să fim, dacă nu mai curați, măcar mai puțin murdari…
Cum nu sunt eu cel care vinde iertări i-am răspuns tranșant:
Pentru așa “spovedanie” mai bine mergeți la popă.
Femeia mi-a răspuns neașteptat:
- Într-un fel a venit el la mine. Amantul meu e profesor de Religie.
