Nu ne atrage.
Doar dacă ai niște probleme la cap te atrage indiferența. Mai ales dacă e indiferență doar în ceea ce te privește și cu altele e atent ca un paj…
Ce ne atrage de fapt este senzația de exclusivitate. “Greu de ucis” :) Greu de sedus. “Indiferentul” este de fapt un bărbat sigur pe el.
La fel cum “indiferenta” e o divă.
Simplul fapt că o persoană este în mod evident atrasă de noi face să dispară orice provocare. Te-am sedus deja când nici nu mă uitam la tine. De ce să mă străduiesc mai mult?
Nu avem încă 18 ani când mixam într-un club și unul dintre barmani mi-a spus că o fată s-a interesat când termin programul și pare foarte atrasă de mine. Am scanat-o de la distanță și mi s-a părut extraordinar de frumoasă. Primul instinct a fost să mă duc la ea. Să-mi “asigur victoria”. Dar un al doilea impuls a venit nu știu de unde și în loc să fac asta am lăsat-o să mă aștepte până dimineața.
Indiferent câte propuneri a primit, fata nu a plecat.
Atunci am crezur că sunt foarte deștept. Mai târziu am înțeles de ce era atenția altora mai puțin importantă decât aparenta mea indiferență.
Pentru că ea era un vânător.
Un vânător poate să stea nemișcat până prada vine în bătaia puștii.
Un vânător nu se mulțumește cu un vânat care se prezintă deja prins.
De ce ne atrage indiferența exclusivitatea?
Pentru că marile iubiri nu sunt un produs de masă. Nu se dă doar câte una să ajungă la toată lumea.
Sunt oameni frumoși care nu stârnesc mari pasiuni și ciudățele despre care se scriu romane.
Ceea ce îi separă este atitudinea.
Unii se mulțumesc cu foarte bine.
Alții caută imperfecțiunea care li se potrivește perfect.
Nu merg la croitor cu o iubire cu două numere mai mare.
Nu rabdă una cu o jumătate de număr mai mică.
Pentru că…
Indiferent ce-ar spune lumea…
Singurul “must have” e fercirirea!
