În românește sună și mai penibil:
Nu ești tu de vină, sunt eu.
Dar “eu” nu mă consider de vină că nu te plac.
Sau că nu te mai plac.
Sau că plac pe altcineva mai mult!
De vină ai fi tu dacă nu m-ai plăcea, sau nu m-ai mai plăcea sau te-ai îndrăgosti de altul.
Depinde atât de mult la care capăt al despărțirii te afli!
Pentru că și refuzul e o despărțire. După o relație extrem de scurtă. Cât a avut, de exemplu, nevoie să se uite mai bine pe profilul tău de facebook. Atât a durat.
Înainte mergeai la o primă întâlnire ca la un interviu de angajare.
Acum nu mai e nevoie. Că îți verifică pe facebook… CV-ul.
Nu ești tu de vină. Sunt eu.
Înseamnă:
-nu ești tu de vină că n-ai sânii destul de mari sau îi ai superbi, dar credeam că ai implanturi nu doi copii!
-nu ești tu de vină că îmi plac bărbații care au bani, dar și mult timp liber pentru vacanțe, iar tu muncești prea mult.
-nu ești tu de vină că te-am crezut mai înalt, mai tânăr, mai puțin nebun.
-nu ești tu de vină că ai pus o poză cu Ariana Grande la profil - ba ești! - cine nu știe cum arată Ariana Grande?
(Și asta e o poveste reală! Ea i-a repoșat lui că nu s-a prins că nu era chiar ea în poza de profil! Lumea a înnebunit de tot!)
Ai băgat la cap? Când zice că nu ești tu de vină… De fapt ești tu!
Ești de vină că-ți pierzi timpul!
Viața e ca un roman, unde adesea un nou capitol se deschide cu alte personaje.
