Sunt un om credicios.
De-aia trebuie să aprinzi o lumânare și la moartea pasiunii.
Păcat că unele sentimente nu dispar frumos în amintiri, ci se zombifică dragostea în ură. Și adesea ura ține mai mult.
Da, am și eu crezul meu.
Cred într-o eternă schimbare în doi.
Într-o femeie ca o doză de cofeină pe care să vrei s-o duci la gură împotriva avertismentelor mediciului. Împotriva avertismentelor prietenilor. Împotriva altor bărbați, a religiei, a unei ordonanțe de urgență sau chiar a maică-tii.
Cred în bărbați care vorbesc puțin și în femei care nu îi preferă pe ceilalți, care fac puțin.
Cred în iubiri care ies în soarele gol fără frică și se învelesc în întuneric doar din joacă.
Nu cred în femei-bodyguard care își păzesc bărbații. Nici în bărbați păstori care au grijă să nu se rătăcească oițele.
Nu cred în program comun. Cred în principii comune.
Cred în libertatea de a alege și în frumusețea mată a repetării zilnice a uneia dintre ele: tot pe tine te iubesc.
