Uneori mă sperie mesajele pe care le primesc!
Multe trăiesc drame în spatele unor fotografii de familie impecabile și bucurii în paturi de împrumut.
Mi se pare adesea că e ca un cub Rubik amestecat. Oare de ce nu se pun piesele în ordine?
Autosugestia e la putere. Oamenii se autoconving că le e bine sau măcar că le va fi. Doar că nu astăzi. De parcă viața nu ar fi un șirag format din zile de astăzi prinse la un capăt cu un moș de ieri și la celălalt cu o babă de mâine.
Un exemplu prea des întâlnit este când îmi scriu, fără să știe una de alta (sper!) amanta și soția aceluiași bărbat!! Încă nu s-a întâmplat să-mi scrie și el. Ar fi fost interesant. Mesajele sunt cam așa:
Interzisa: “Sunt amantă de câțiva ani, dar mi-a spus că pe mine mă iubește”
Legala: “L-am prins, dar am trecut peste. Mi-a zis că “nu a însemnat nimic cealaltă”.
Dar care dintre ele e “cealaltă”?
Gen: “O f*** și pe ea, dar numai pe mine mă iubește”
Pe bune?
Nici celălalt bărbat nu știe că e celălalt bărbat. Unii îmi trimit poze și chiar LINK CU PROFILUL SOȚIEI ALTUIA cu un fel de mândrie. Apoi îmi scriu că doamnele doar s-au jucat cu ei și au rămas cu… soțul. Care a demonstrat că e un tată bun.
Cine sunt? Cine ești? Joci un rol? Pe care? E ca la killer. Habar n-ai pe cine ai în față! Ți-am făcut cu ochiul și ești mort :))
Sunt ultima persoană din lume care să condamne amanții, dar există pe lumea asta amanți deștepți și amanți pe care inima îi bate… în cap :)
Singurul mod în care poți să fii sigură că nu ești tu cealaltă femeie
este când ești singura femeie.
Punct.
Share only if you DARE! :)
