Muza:
Trebuie să faci un copil ca să-ți dai seama că nu ești fericită? Indiferent cât țin eu cu fetele, aici avem de-a face cu un caz în care n-am ce să fac:
Dacă există Inteligență Emoțională, atunci trebuie să existe și Prostie Emoțională, din care ar fi bine să-ți revii înainte de Biserică, nu după Maternitate!
Să-ți moară pasiunea și să găsești pe altul e - hai! - scuzabil. Dar să îți dai seama că îl iubești pe fostul e ca și când ție nu ți-a murit pasiunea pentru soț pentru că n-ai avut-o niciodată!
Eu, dacă aș fi bărbat și mi s-ar întâmpla asta, aș intra în depresie!
M-aș gândi, oare și-l imagina pe el când se culca cu mine?
Oare când a rămas însărcinată spera să-i fac eu un copil cu ochii lui?
Dar oare e copilul meu? Să nu fie ca-n bancul cu Bulă, care vine acasă și își ceartă copiii:
-Eu v-am făcut, eu vă omor
La care nevastă-sa zice: Doar pe băieți, că fata am făcut-o cu vecinul!
Radu:
Părerea noastră e mai puțin importantă. Mai important e ce faceți de acum încolo.
Eu cred că nevasta ta e un copil. Care are la rându-i un copil. Ea nu e maturizată emoțional. Probabil nu a avut nici lecturile, nici încercările și nici educația atât de necesare ca să îți crească și creierul, nu doar sânii.
Rar sunt așa de tranșant în favoarea bărbaților, dar aici cu ei e adevărul: Soțul tău nu are de ce să regrete că te-a pierdut. Poate să regrete doar că te-a întâlnit. Probabil că și momentele frumoase au fost mai mult în mintea lui.
Dincolo de pasiuni, dacă mariajul a fost un eșec, divorțul trebuie să fie un succes.
Soț și soție puteți fi pe termen scurt. Părinți veți fi toată viața.
