Din 2011 și până acum am primit foarte multe mesaje. Mii? Zeci de mii? Multe dintre ele își doreau o concluzie. Să pun punct sau nu?
“E prea devreme să o terminăm? Ne cunoaștem doar de 3 luni”.
sau
“M-am străduit deja prea mult! Suntem căsătoriți de 12 ani!”
Sufletul nu e o știință exactă!
Uneori 3 luni sunt prea multe. Alteori 12 ani sunt prea puțini.
Și știi de ce?
Pentru că nu ne învață nimeni să fim iubiți și nici n-ar putea, când fiecare dragoste e altfel.
Există educație sexuală în școli. Timidă, dar necesară. Însă o educație emoțională nu-ți dă nimeni, deși ți-ar folosi toată viața! Nu ca atâtea materii din care nu-ți mai aduci aminte nimic, pentru că ai învățat doar pentru notă!
Dacă nu știai, oricine doar privește un story pe instagram este notat și posesorul contului poate vedea satisfăcut, în cerculețe, fețele voastre. Dar fericirea nu e un efect de instagram.
Când cei doi se iubesc totul merge ca la mașinile noi și cu rezervorul plin! Când ne trece, împingem mașina, pardon, relația, doar-doar o mai ia din loc. Uneori merge, pentru că uitasei farurile aprinse peste noapte și s-a descăract bateria. Alteori poți să o duci la Remat. Programul Rabla pentru Căsnicii pe butuci. Ai reducere la una nouă :)
Relația ar trebui să se termine când s-a terminat dragostea. Vorba Muzei cu Moartea pasiunii. De ce moare așa brusc? Nu poate să se îmbolnăvească și ea un pic înainte? Să dea niște semne?
Le cam dă. Dar cine să le vadă?
Uite așa m-am eschivat de răspunsul cerut din 2011 și până acum. Pentru că nimeni altcineva nu poate să știe cum ți-ar fi ție fără omul acela. Nici ce simți pentru el. Nici ce simte pentru tine.
Sigur că din felul în care mi se pune întrebarea deduc mereu care este răspunsul pe care îl speră de la mine. Și mi-ar crește fantastic cota dacă l-aș da. Dar aș fi un mare ticălos dacă aș profita de nefericirea oamenilor. Prefer să-i văd fericiți. E mai plăcut să văd poze cu volumele din Psihologie pentru oameni obișnuiți oferite de prieteni și soți iubitelor lor, decât imagini în care lângă carte e un singur pahar “de înecat amarul”.
Și totuși, când pui punct?
