De ce “mai târziu” înseamnă de cele mai multe ori “niciodată”. Povestea adevărată a Bursei de fericire.























O să trăiești mai târziu. 
Acum îți faci o carieră. 
O să-i spui mai târziu că o iubești. 
Până se mărită cu altul. 
O să faci o schimbare de job că nu ți se potrivește. E ceva temporar.  
Până li se pare și lor că nu ți se mai potrivește. Ești prea bătrân. 
Culmea, să ajungi prea bătrân nu e chiar atât de rău. 
E chiar un privilegiu. 
Dar nu ți-ai găsit timp. Ți-ai găsit scuze. 

Ai avut o viață lungă chiar și dacă ai 30 de ani. 
Nu mă crezi? 
Întreabă un părinte al cărui copil are cancer. 
Ai curaj?
N-ai.
Vreau să-ți imaginezi mama și tatăl acestui copil atunci când erau îndrăgostiți. 
Apoi când s-au căsătorit și s-au bucurat împreună cu prietenii. 
Mai târziu au decorat camera copilului… 
Acum află că în România nu sunt echipamente în spitale, nu sunt locuri, nu sunt medici. 
Poate o să mă întrebi: De ce nu se ocupă statul? Nu e treaba mea, eu plătesc impozite! 

Și eu. În 2014 și 2015 am plătit o sumă aproape obscenă ca impozite reținute la sursă, altfel spus, bani virați IMEDIAT statului, dar politica e o curvă și în majoritate politicienii sunt, desigur, ca mama lor. 
Nu ei suferă. Ei au bani să se trateze în altă țară. Așa cum își fac și concediile în alte țări și planurile de retragere sunt tot pe acolo. 
Unii dintre ei au fost retrași, în ciuda planurilor, mai repede și mai local, de au ajuns pușcăriile să se numească în glumă “beciul domnesc”. 
Nu. Ei nu suferă. 
Suferă acele mame. Suferă acei tați. 
Și din când în când mai suferă și câțiva oameni complet nebuni care, deși sunt suficient de inteligenți să plece ORIUNDE în lume, RĂMÂN AICI!
Vor să schimbe lucrurile aici. 

Bursa de fericire este un asemenea exemplu. Au cumpărat până acum echipamente medicale de sume incredibile pentru câteva femei firave. Uneori merg la ele și le spun să se lase. Că nu pot să îndrepte lumea cu umărul, că nu pot să doteze spitale de stat și în București, și în Brașov, și în Timișoara!!
În loc să le conving eu pe ele să se lase mă fac ele să cred din nou. 
Uite aici ce au finalizat deja: http://www.bursadefericire.ro/?gclid=Cj0KEQjwxI24BRDqqN3f-97N6egBEiQAGv37hObfu3n-TVa21NpuePdpYJOzlQ6NcXltMLDIHpm73ZUaAgtj8P8HAQ#page-proiecte_finalizate

Acum și-au pus în cap o nebunie uriașă. E un plan atât de nebun încât TREBUIE SĂ REUȘEASCĂ. Vor să contruiască o secție nouă pentru copii bolnavi de cancer la Spitalul Marie Curie. 
Ai copii? Donează!
Vrei să faci? Donează!
Ai donat deja pentru un caz și ai trimis un copil la tratament în nu știu ce țară? Donează că HABAR NU AI CÂȚI MAI SUNT CA EL. Și se tratează aici, cu mai puțină presă și totuși cu șanse datorită unor medici inimoși și a unor campanii ca aceasta. 

Ai dat în ultimele luni mai mult de 200 de euro pe pantofi, dar de donat o să-ți bagi picioarele? Dă-mi, te rog, unfriend, unlike, ce vrei tu, dar lasă-mă! 2 euro. SMS cu textul SPITAL la numărul 8844.

Plătești cu 2 euro pe lună mai mult abonamentul la telefonul mobil. Apropo, cât plătești telefonul? 
O dată pe lună. 
Facem toți o faptă bună.

Șocant e că deși au făcut toate astea au mai puțin de 10.000 de like-uri. Poate rezolvăm și asta: https://www.facebook.com/bursadefericire/?fref=ts

P.S. Televiziunilor, posturilor de radio și site-urilor care mi-au solicitat interviuri începând cu 8 martie le-am cerut să doneze întâi o sumă pentru această cauză și apoi vin și vorbim. După cum ați observat, în ultima vreme n-am apărut nicăieri :)) Deci la voi e speranța. 
SMS cu textul SPITAL la numărul 8844. Și rugați-vă și prietenii să facă la fel.
Vom merge toți la inaugurarea secției.
Back to Top