Mulțumesc lui Sergiu Mihalcea. Dintr-un interviu despre care sigur se va vorbi a ieșit ideea centrală a acestui articol. O idee cu doi tați :)))
Pragmatismul nu e dezamăgire.
Fugă de lume.
Fugă de emoții.
Lumea, luată la bani mărunți, e dezgustător de frumoasă.
Fascinantă.
Îngrozitoare.
Aplatizarea ei prin nivelarea într-un tabel de excel este una dintre cele mai mari erori. O fac “pragmaticii” care nu vor să recunoască deschis că nu sunt pragmatici. Nici nu prea înțeleg termenul. Ei sunt: misogini sau mizantropi sau pur și simplu fricoși.
Își fac calcule pentru că le e teamă să nu le fure cineva ce nu au.
Romantismul, pe de altă parte, nu e prostie. Iert pentru că iubesc? Și de ce o iubesc? Pentru că există? Hai sictir!
A fost suficient că exista când mi-am dorit o partidă de sex. O viață întreagă cere mai multe calități!
A fost suficient că o iubeam, chiar și fără să mă întreb dacă mă iubește, când viitorul nostru împreună însemna “ce facem diseară?”…
A fost suficient că și ea m-a iubit atunci când nu-mi păsa dacă mă și înțelege.
Formele astea de romantism de telenovelă, în care e mai important să-i dai flori decât să te bagi la rate ca să aibă casă cu grădină, nu sunt genul meu.
Poate pare pragmatic un credit, dar e romantic motivul pentru care îl faci.
Oricât de scumpă ar fi o masă în oraș și oricât de des ați ieși, tot mai mult costă o mobilă de bucătărie. Și eu un gest mult mai romantic. Mai ales când tu plătești, dar o alege ea. Înseamnă: te vreau aici.
Ieșirea la restaurant de multe ori înseamnă doar… te vreau :))))
Nu cred că toate femeile își doresc bărbați cu simțul umorului. Își doresc bărbați cu bani, cu viitor, cu resurse, cu bune calități de viitor tată.
Bărbații sunt mai puțin ipocriți. La noi, când spunem că o femeie are un “suflet mare”, ne referim la ceva… palpabil :)
Am văzut de curând o carte despre cum să ai toți bărbații la picioare. Poate dacă-i omori :))))
Nu există rețete de viață. Există de gătit. Există la medic, pentru răceală. Nici măcar acolo nu funcționează mereu același medicament.
Haideți să nu ne mai mințim. Fără emoții nu ai simți că exisți, dar fără logică… cel mai probabil n-ai mai exista deloc.
Mă înclin în fața bărbaților care sunt chiar acum la serviciu și le bat obrazul soțiilor care se plâng că “muncesc prea mult”. Poate muncesc ele prea puțin și de-asta au timp să-și dea seama că ei lipsesc.
Mă înclin și în fața femeilor care acum se aranjează pentru o ieșire în oraș cu soții lor deși sunt deja obosite după ce-au făcut curat în toată casă. Și le bat obrazul bărbaților care s-au simțit deranjați de la televizor când ele au vrut să aspire și în spatele canapelei.
Știți care ar fi cel mai romantic, dar și cel mai pragmatic lucru? Să se întâlnească bărbații din prima categorie cu femeile din a doua. Și să iubească mult și bine. Iar femeile și bărbații mereu nenulțumiți să se întâlnească și ei. Pentru că nu știu să existe pedeapsă mai mare pentru un nesimțit decât să dea peste una ca el.
