Confesiunile de la miezul nopții. Ep. 2 Cristina


Imi repeti frecvent ca tu m-ai modelat, 
si m-ai facut sa devin
ce sunt azi.
Inseamna ca-ti place cum sunt,
nu?

Si cum mi-ar sta sa neg? Dar omiti ceva...omiti sa admiti, ca te-am intrecut maestre!Am fost un elev bun. Si tu ai fost un profesor dedicat. Mi-ai predat lectii despre iubire, prietenie, si  tradare. Orice capitol a avut exemplificarile lui. Mi-ai aratat ca atunci cand iubesti, poti merge sute de km, prin nametii obraznici, doar s-o vezi pentru 1 ora, chiar daca e dementa, mofturoasa si salbatica. Si mi-ai mai aratat, ca atunci cand o iubesti, ii esti cel mai bun prieten. Cel mai sacru confident. Cel mai sigur 112.
In capitolul prieteniei, mi-ai aratat ca pentru ea, si cea mai nesuferita persoana devine parca mai gratioasa. Ca poti incepe sa accepti oameni, lucruri, idei, atitudini, doar de dragul ei. Ca ceea ce e al tau, simti sa imparti cu ea. Si o faci cu atata placere. Tot tu, profesore, mi-ai spus ca iubirea si prietenia, vor exista mereu intre noi. N-ai mentionat nimic despre tradare. Si totusi, m-ai trecut deomonstrativ si prin acest ultim capitol. Si m-a durut. Si le-am uitat pe celelalte. Poate si tu le-ai uitat. Sau ai tinut cu orice pret, sa-mi predai intreaga materie?

Candva mi-ai spus si despre demnitate cateva lucruri. Nu le-am uitat, sa stii. Spunea-i ca-i o calitate, de mare pret. Dar, mi-ai creat o confuzie...profesore, exista oare tradatori demni?

Ai o poveste? Mesaj privat aici: 
Back to Top