O poveste bună. În două volume.


Timpul o să ne spele cum spală marea literele scrise pe nisip. 
Atât suntem: litere scrise pe nisip. 
Dar mama ta a fost foarte bună la caligrafie :)

Nu toată lumea i-a înțeles scrisul, dar ce bărbat vrea o femeie “citeață”? 
O femeie prospect? 
Dacă apar manifestări neplăcute?
O femeie Biblioteca pentru toți?
Despre care să aibă fiecare o părere. 
Sau chiar un rezumat :)
O femeie anunț pe okazii, să înceapă licitația?

Vrem una care să ne spună numai nouă DA cu majuscule de tipar, iar ceilalți să primească doar fițuici din viața ei, scrise de mână, ca rețetele de la medic, de nu știi dacă acolo scrie “O” sau zero…
Nu. 
Mai bine o femeie hieroglifică. 
Cuneiformă. 
O femeie de neînțeles pentru mulți, ca o scriere în aramaică. 
Una pe care să vrei să ți-o tatuezi. 
Să-i fie literele din fier înroșit. 
Din apă clocotită.
Din sânge. 
O femeie în japoneză fără subtitrare!
Un joc de cuvinte încrucișate unde eu sunt definiția și tu rezolvarea. 
Mama lor de integrame. 
Vreau să te scriu pe hârtie velină. 
Tu să transmiți în codul Morse. 
Vreau să te citesc cu degetele în alfabetul Braille. 
Tu să încerci să mă ții minte. Cum își știa Homer Odiseea.  
Pe de rost

Suntem doar litere scrise pe nisip. 
Așa este. 
Și timpul o să ne spele de parcă nici n-am existat vreodată. 
De parcă dragostea noastră n-a existat niciodată, ca un limbaj anti-esperanto, cu doar doi vorbitori. 
Atât vreau să cer imensei gume de șters a lui Cronos. 
Doar atât vreau să cer de la Marea Liniștii. 
Să ne șteargă de pe palimpsestul de nisip al lumii oricând. Dar împreună. 

Back to Top