I Want Your Text! Diana Farca: Viața ca o ceapă.

Viaţa e grea. Comparativ cu ce? 

Fără nicio intenţie de a înşirui o pleiadă de clişee, totul e o iluzie, pentru că totul poartă amprenta propriei percepţii, subiective, a fiecăruia dintre noi. Ceea ce pentru mine nu înseamnă nimic, pentru tine înseamnă totul şi aşa mai departe. Cu toate acestea, societatea contemporană încearcă să ne transforme în stereotipuri ambulante.

Proiectăm adesea o imagine proprie falsă, din dorinţa de a ne integra într-o anumită comunitate.

Această politică merge mână în mână cu dorinţa ancestrală a omului de a avea tot mai mult, aşa că ne regăsim adesea în postura de a avea mult şi nefolositor, nu puţin şi util. Sacrificăm adesea profunzimea în goana după aparenţe.

Informaţia nu a fost niciodată atât de accesibilă omului de condiţie medie. Paradoxal, nu a existat în istoria omenirii, o asemenea maşinărie de manipulare a informaţiei şi o asemenea hipnoză în masă. Ne sunt prezentate, la foc cotinuu, perdele de fum sau felurite versiuni ale realităţii, de către grupuri de interese care conduc, din umbră, lumea. În urma unui experiment recent, s-a dovedit că e nevoie de doar patru oameni pentru a declanşa o halucinaţie colectivă. Concret, patru oameni s-au uitat către un copac şi au început să strige către un şarpe imaginar, din vârf. În scurt timp, întregul parc a fost împânzit de către oameni, care vedeau şarpele imaginar.

Similar, ne sunt băgate pe gât tone de informaţie eronată, trunchiată, inutilă sau negativă. Informaţia negativă, spre exemplu, ne transformă în câini de-ai lui Pavlov, mereu anticipând sau căutand câte o nouă dramă. În timp, frica cronică ne corupe psihicul şi ne modifică comportamentul. Nu sunt psiholog, dar e suficient să ai raţiune şi să cauţi, în chip ironic, pe Google, ca să afli că, în anul 2014, cele mai căutate cuvinte din lume au fost speranţă şi frică. Din păcate, speranţa şi frica nu se (re)găsesc pe motoare online de căutare.

Alte perdele de fum după care ne ascundem de noi înşine sunt iluzia comunicării şi a apartenenţei. În urma unui experiment din S.U.A., de prin anii '70-'80, extins ulterior la nivel mondial, s-a demonstrat că e nevoie de şase persoane, pentru a pune în contact doi necunoscuţi, din colţuri opuse ale lumii. Spre exemplu, dacă îmi e indicat un nume şi o ţară, să spunem, prin intermediul a numai şase persoane distincte, voi intra în contact direct cu persoana respectivă, prin poştă, telegraf, telefon, e-mail ş.a.

Ai crede că uşurinţa comunicării la distanţă facilitează interacţiunea şi ne consolidează apartenenţa la grup. Paradoxal, nevrozele sau tulburările comportamentale sunt tot mai frecvente, nevoia de (auto)validare e tot mai mare, comparaţia cu ceilalţi e cronică şi goana după recunoaştere publică e acută. Plecând de la acest paradox contemporan şi perfecţionând lozincile dezbină şi stăpâneşte şi pâine şi circ, elitele conduc gloatele şi nicicând societatea nu a fost mai segregată.

Ce ne rămâne de făcut? Neagu Djuvara consideră că lipsa educaţiei e sursa tuturor relelor din lume. Raliez la opinia dânsului şi cred că e esenţial să te autoeduci pe toată durata vieţii şi să îţi educi copiii etc. De asemenea, nivelul de selecţie al surselor de informare e direct proporţional cu inteligenţa şi cu educaţia.

Evită distragerile de orice fel şi canalizează-ţi energia către lucrurile care te definesc sau către oamenii şi preocupările care îţi amplifică cunoaşterea, educaţia, fericirea etc. Dacă îţi pierzi jumătate de zi pe facebook, bârfind foşti colegi, ai să rămâi acelaşi pierde-vară şi la întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului şi vei avea în plus, riduri de la încruntare, burtă şi varice, de la bătut pasul pe loc.

La fel de importanţi pentru evoluţia ta sunt oamenii care te înconjoară. Cei mai apropiaţi cinci oameni din viaţa ta îşi pun amprenta nu doar asupra stării tale de spirit, ci şi asupra comportamentului tău şi al tiparelor tale mentale. 

Dacă epuizarea unui stoc de marfă la supermarket e sfârşitul lumii pentru prietenul tău cel mai bun, înseamnă că, la voi, Apocalipsa vine zilnic :)

Dacă eşti educat, de bun-simţ şi modest, te vei simţi adesea stingher în ziua de azi. Nu te perverti, chiar dacă asta presupune deziluzii. Suferinţa e cheia creşterii mentale şi spirituale. Nu ai nimic de dovedit nimănui, iar bunătatea nu e niciodată o slăbiciune, ci o dovadă a tăriei de caracter, indiferent cât de mult ar încerca oricine să te convingă de contrariul. De asemenea, nu îţi amaneta convingerile şi nu te autoamăgi. A nu face nimic bun pentru nimeni nu echivalează cu a nu face rău nimănui. Doar dăruind fără a aştepta răsplată, primeşti. Nici procrastinarea nu a profitat nicicând nimănui, aşa că nu îţi rămâne decât să îţi înfrunţi problemele.

Poate cel mai important, ţine minte că un om deştept care are răspunsurile la întrebările greşite, e mare prost! Află mai întâi întrebările şi caută abia apoi răspunsurile. Dacă nu le-ai găsit încă, fii convins că timpul o să le aducă. Dacă doreşti reţete ale fericirii, revino-ţi! Orice reţetă a fericirii echivalează cu expresia apa e udă. Fericirea reprezintă, după caz, o stare de moment sau o călătorie spre autodescoperire şi nu o destinaţie. Şi da, viaţa e grea. Viaţa e uneori ca părul de la fund, scurtă şi plină de rahat. Viaţa e simplă, deşi adesea ne-o complicăm inutil. Viaţa e minunată. Depinde doar de perspectivă!

Citește mai mult! Blogul autoarei în link: http://bit.ly/1wxpnwl