Îl cauți printre rivali și nu-l găsești.
Îl cauți printre prieteni și simți că ești mai aproape. Ca în jocul acela cu foc foc apă apă.
Inamicul personal nr. 1 nu te insultă. Cel puțin așa pare. Spune mereu când dai greș: Nu-i nimic. Ai făcut tot ce-ai putut.
Mie nu mi se pare că există insultă mai mare decât scuza asta.
Atâta poți.
Erai îngândurat și ți s-a părut că l-ai văzut într-o vitrină. I-ai fi spus vreo două, dar ai realizat că nu trebuie să-i spui, ci să-i faci.
Pentru că inamicul tău personal nr. 1 ești tu.
Mulți dorm în după-amiaza vieții. Știu deja ce pot, care le sunt limitele.
Ce te oprește să înveți în continuare? Sunt atâtea cărți pe care nu le-ai deschis ca zeci de vieți pe care nu le-ai trăit, deși ai fi putut.
Întotdeauna ai vrut să mergi în Nepal, să faci un sport, deși erai scutit la școală, întotdeauna ai vrut să sari cu parașuta, dar acum prea sar toți și pun pe facebook. Întotdeauna ai vrut să…
Știi ceva? N-ai vrut. Că dacă voiai se întâmplau toate. Chiar dacă doar începeai și mergeai pe drmul acela cât te țineau puterile. Una e să mergi în Mongolia și alta e să-ți pui o poză de acolo pe desktop. De la un prieten care a ajuns.
Pe tine ce te-a oprit?
Ce te oprește acum?
Ce te oprește să-ți faci un abonament la sală sau să sari cu ochii închiși și vezica goală din avion? Lasă că-i deschizi mai apoi și oricum are grijă instructorul de voi.
Ce te oprește să-i scrii femeii ăleia două rânduri sau să o suni?
Ce te oprește să iubești în continuare. Chiar și pe altcineva.
Ce te oprește să decizi că nu vrei să te oprești? !
Până la happy-end-ul de pe lumea ailaltă, mai sunt multe “va urma” pe care le ratezi aici.
