...Sexul nu este comutativ. Bărbatul n-are ce căuta aplecat spre înainte cu mâinile pe perete. Şi nici dansând languros şi simulând orgasmul pe un ring de dans înconjurat de femei n-are ce căuta. Evident, publicul feminin din clubul în care tocmai am intrat nu e de aceeaşi părere.
Un puştan simpatic foc, cu părul dat însă cu prea mult gel şi cu un costum care nu pare din filmul ăsta mă conduce până la masa şefului. Sunt îmbrăcat „de război” aşa că nu trebuie să mai spun nimănui că sunt DJ, hainele mele strigă asta şi faptul că negrul predomină adaugă că sunt serios ca moartea. Jumătate din ceea ce sunt acum, aici, este atitudinea. La radio, „meseria mea de bază”, nu-s cine ştie cine, dar aici luminile celor 8 scanner-e parcă mă mângâie pe mine mai mult decât pe ceilalţi când trec precedat de un bodyguard care îmi face loc. Un subwoofer duduie precum cavaleria Apocalipsei şi simt cum mă încarc cu energie: sunt Greuceanu! Zorro! Termifuckingnator seriile 1, 2 şi 4!! O blondă care sigur a băut prea mult sau a fumat mă prinde de mână:
- Ai lentile de contact sau sunt ochii tăi?
- Sunt ai mei, zic. Puştiul în costum îi spune să se care pe un ton care mă face să-mi amintesc de ce vroiam să trăiesc numai din scris. Numărul de striptis s-a încheiat. Trecem pe lângă nişte colege de serviciu care se întorc îmbujorate din ringul unde s-au produs cipăndeii de Berceni. Mă observă şi mă salută jenate. Le liniştesc cu un zâmbet care însemna de fapt că nu m-au interesat niciodată. Puţin lipseşte să aibă parte de acelaşi tratament cu blonda. Intervin. Mă invită la masa lor. Sunt singure.
Sunt acum la masă cu el şi ascult o poliloghie care demonstrează că ştie prea puţin despre ceea ce trebuie să fac. E un bădăran cu bani, cu un fiu complexat de personalitatea lui de tătuc şi cu o prietenă mai tânără decât a mea. Flirtez cu ea fără ca el să se prindă. Sau să-i pese. Folosesc metoda care dă cel mai bine: o las să vorbească şi mă prefac interesat. Dacă te uiţi în gura ei ai impresia că luptă pentru emanciparea femeii, dar prezenţa moşului cu bani distribuit abuziv în rolul amantului tânăr face ca ipocrizia să-i plesnească pe la colţuri şi să-i cadă de pe faţă ca o mască lipită cu scotch. Apropo de scotch. Un picolo mă întreabă ce beau. White Russian. Nu ştiu să-l facă. Îl umilesc din toate poziţiile. Nu ştie nici Black Russian, nici Absolutely Crushed şi nici Dimple nu au. Lovitura de graţie i-o dau cu Wishful Thinking despre care afirm că e un cocktail comun când eu ştiu că nu e. Un prieten de-al meu, barman şi DJ l-a inventat...
Destul cu figurile! Nu vreau să-i obosesc. Începem să ne târguim. Mai precis el începe după ce-i spun care sunt condiţiile mele. Îl ascult liniştit în timp ce-şi vântură ghiulul prin faţa mea şi se vaită de bani. La mine nu ţine: vreau şi banii şi fata, dar nu spun decât:
- O să încerc să vă găsesc un alt DJ care să se mulţumească şi cu mai puţin...
Îl văd că e gata să cedeze, dar telefonul mobil îi oferă un time-out. Iese, iar eu folosesc metoda Churchill generalizată şi mi-o imaginez pe duduia decorativă care mi-a rămas – nu pe WC – ci mai rău: cerându-i bani moşului după ce s-a spălat pe dinţi. În scenariul meu, sexagenarul nu-i dă nimic. A mirosit-o că vrea să meargă la amantul ei latin din Buftea.
Mai vin două fufe la masa noastră. Asta nu-i imaginaţia mea... e realitatea şi pute. Îmi plac femeile, dar promiscuitatea evidentă mă deranjează. Mai ales când e a altora. Nu-mi plac don-juanii. Nici mogulii. Asta pentru că mi-am dorit eu să fiu un don-juan mogul.
Fetele ratează o bună ocazie să tacă. Una dintre ele povesteşte că e studentă la A.S.E. şi că modelingul e doar un mijloc de a se întreţine până la licenţă. Dacă n-aş fi terminat „literele” în şase ani (de trei ori anul patru) aş fi crezut-o. Fiecare curvă are o poveste de spus care să-i justifice ocupaţia „de moment”.
Aşa cum vă spuneam, misiunea mea devine alta şi – pentru că moşul lor întârzie – mă pregătesc să mă arunc asupra celor 3 oiţe rătăcite cu artileria moralei. Fac paralele – evident inegale – cu prietena mea, o femeie de succes care n-a ajuns unde e cu sexul înainte; vorbesc despre demnitatea umană puţin cam tare ca să acopăr muzica şi cu puţin cam multă însufleţire pentru un ins care caută de lucru; în final invoc apropierea morţii şi strig că e necesar să facem lucrurile pe care ni le dorim, fără compromisuri. Un ospătar aflat în apropiere vine alarmat să mă întrebe dacă s-a întâmplat ceva...
Patronul „între două vârste” (a treia şi a patra) revine înainte să arunc anatema asupra sânilor pe trei sferturi dezgoliţi. Aveam să aflu mult mai târziu că una dintre ele a crezut că vroiam să le fac din vorbe, să le conving pe toate trei să se culce cu mine gratis. Ea s-a plâns moşului cu care tocmai negociasem un program relativ uşor şi bani buni, aşa că totul s-a dus pe apa sâmbetei (apropo, sâmbăta urma să încep). Bogătaşul m-a informat asupra faptului că s-a răzgândit printr-un SMS! Un miliardar îmi scria un SMS de adio. La banii lui... Normal că m-a bufnit râsul, deşi pierdeam capital pe care deja contam şi de care aveam nevoie. Sunt şi eu o curvă, dar îmi rezerv dreptul de a selecta clientela.
...
Citește mai mult. Comandă cartea aici: http://bit.ly/1kClgHM