Am înțeles mai multe dintr-un sărut decât din două ore de seminar.
Am văzut mai mult într-o oră în care am privit-o fără subtitrări.
Una după alta hainele cădeau ca să lase loc altor haine.
Apoi se uita în oglindă cum se uită arcașul la țintă. Să vadă dacă a nimerit la fix.
Nu a zâmbit nici măcar o dată.
Poate când m-a surprins mângâindu-i sânii cu privirea.
O nouă rochie.
Vine multă lume mâine?
Nu știu, contează?
Ncio femeie nu o să-ți răspundă la așa o întrebare inutilă.
Iar e aproape goală.
Când a deschis oare masa de călcat?
Până la o anumită vârstă toate femeile calcă aproape dezbrăcate.
Mai avem vin?
Ce e mai greu să-ți imaginezi? O Muză cu fierul de călcat în mână și cu un pahar cu vin în cealaltă? Sau un bărbat care vede în asta o pregătire de luptă?
Frumos o îmbracă lumina. În lumină.
Totul e clar. pentru ea e un efort și o plăcere.
O declarație de independență.
Nu.
Femeia nu se îmbracă pentru bărbați decât foarte rar. Mai degrabă se dezbracă pentru ei.
Rochiile sunt fraze, bluzele, semne de punctuație, sutienele sunt minciuni adevărate.
Femeia vorbește puțin pe înțelesul bărbatului pentru că lui îi plac frazele scurte.
Dintre semnele de punctuație le preferă pe cele de întrebare și exclamare.
Și sunt gata să creadă minciunile.
Mă întreabă despre ce scriu. Corect ar fi să-i spun că fac ca un pictor care desenează după model. Eu o desenez din vorbe.
Îi mai torn vin și mă așez să mai lucrez ceva pentru un client.
Muza a terminat cu hainele.
O privesc și înțeleg fără probleme: pot să lucrez și mâine.
Citește mai mult!
http://bit.ly/pachetraduf
Citește mai mult!
http://bit.ly/pachetraduf