Când știi că nu mai trebuie să lupți într-o relație.


Există un moment în care realizezi că lupți pentru un om… împotriva lui. 
Te scoate din minți. 
Senzația aceea că tu ai merge cât pentru doi, faci tu tot drumul, dar e ca și când fugi după linia orizontului. 
Treci ca la bolile incurabile prin tot felul de faze. Negi. Apoi te negi. Apoi îl sau o renegi. 
Unii bărbați devin ceea ce eu numesc bărbat etichetă. Stau prinși de femeia lor doar doar vor alunga toate tentațiile din cale. 
Din cale, da.
Nu și din gând.
Unele femei devin foarte permisive. Poți să le trimiți și la naiba că o să te întrebe dacă vrei să se oprească la întoarcere la un mega să-ți ia ceva.
Nu suntem perfecți și toți avem o doză de egocentrism. dacă dăm totul vrem totul la schimb. 
Așa erau și ei. 
Un el model și o ea… rea. 
Culmea e că el era un model ținut în frâu. Ca mulți oameni care nu și-au făcut damblalele la tinerețe, s-a trezit că-i vin mai târziu. 
Ea, scorpia autoîmblânzită și autodistribuită în rol de nevastă recunoștea situațiile. Făcuse destule încât să scrie o carte groasă despre damblale. 
Între scandal și închis ochii a alternat toate variantele. 

I se părea că pur i simplu karma face dreptate într-un mod nedrept, că își primește pedeapsa PENTRU bună purtare, că s-a reabilitat numai ca să vadă că nu ajută la nimic. 
Într-o zi s-a decis că știe cum să lupte pentru un bărbat, cu atât mai mult cu cât acel bărbat era al ei. 
În câteva săptămâni era de nerecunoscut. Când își pune o femeie în gând să devină o tentație încarnată și are și genetica pentru așa ceva cu greu îți poți imagina transformări mai spectaculoase. 
Sigur că l-a adus înapoi, dar se uita la el, la toată această experiență care-l schimbase, încât a trebuit să recunoască cinstit că după tot acest efort… nu-l mai vrea.

L-a ales pentru că era altfel decât nebunii de care era înconjurată. 
Acum era la fel. Poate chiar un pic mai jos pentru că unele lucruri sunt normale la 20 și penibile la 40.
L-a ales pentru că părea să aibă toate calitățile necesare unui tată bun. 
Acum nu-l mai voia pentru că unul care să-i dea copilului lecții de viață din terasă în terasă chiar nu-și dorea. 
Fumam când m-a privit și nu înțelegea de ce mă mir. De ce nu se mai împacă  ei doi când au trecut prin atât de multe. Când mi-a povestit ce vrea să facă și cum ea o să treacă pur și simplu cu bocancii peste sfaturile mele și o să lupte pentru relația lor chiar și împotriva lui. 
Mi-a zis doar atât:
E o victorie care m-a costat mai mult decât o înfrângere.
Împotriva lui am putut să lupt. Și l-am adus înapoi.
Acum ar trebui să lupt și împotriva mea. Mă simt plecată din mine.
Ar fi trebuit să mă opresc când încă mai știam cine sunt. 

Foto: FlorianWeiler



Back to Top