Muza: toată lumea vorbește despre relații la început sau la sfârșit.
Eu, aproape adormit: N-ai somn? E normal să fie așa: la început se laudă, la sfârșit se vaită :) La mijloc fac ce facem noi. Trăiesc. Fac planuri. O dau în bară cu multe. Le reușesc câteva. Mai stai mult pe instagram?
Muza: Mă adoarme. Unii numără oi care sar gardul, eu număr poze. Nu, serios, ce-ar fi să scrii tu cum e relația pe la mijloc?
Eu: Dacă o pun la Blogging democracy nu votează nimeni.
Păi, n-o pune.
OOOOOOK! Deja nu mai am somn!
Relația pe la mijloc.
Când speli vasele de drag, nu de gura ei.
Când știi destul de multe despre ea încât să știi ce-i place și totuși îți mai oferă surprize.
Când plănuiești o seară romantică și nu-ți iese pentru că ea a invitat prieteni sau când nu plănuiești nimic și iese cât să scrii o carte frumoasă pe care oamenii să o citească zâmbind.
Normal că nu scrie nimeni! Cine să scrie despre cât de frumoasă e ea în pantaloni de casă. Pantaloni de casă au toate. Nu e nimic special pentru publicul larg pentru că iubirea, când e pe la mijloc, lasă publicul larg afară.
Sigur, se mai aude prin ușă.
Păcat e că atunci când e la sfârșit aduce tot felul de oameni ca public: prieteni care-și dau cu părerea, rude care nu-și dau telefon de ziua de naștere, dar sună acum să ceară explicații, colegi care vorbesc compătimitor sau te judecă.
E frumoasă iubirea asta suspendată între început și sfârșit, ca o clipă vesnică.
Și v-aș mai scrie despre ea, dar în câteva minute trebuie să o iau de la serviciu.
Foto: Lileinaya
.........
Pe acest blog comentariile sunt dezactivate. Vă rog să le faceți direct pe pagina de facebook.
