E o prostie să crezi în Moș Crăciun.
O pierdere de timp să citești povești.
O risipă să dăruiești.
Totul e un calcul. Cultivăm relațiile, neglijăm prieteniile. Prietenia e balast.
Știm noi mai bine.
Iar dragostea? O păcăleală la care nimeni nu mai pune botu’…
Dragostea e sex pe gratis.
Familia e ca un animal de casă care trebuie îngrijit, scos dimineața și lasă păr.
Nu mai credem în nimic. Adevărul e doar o minciună plauzibilă.
Sfaturile ascund interese, avertismentele ascund frustrări și nimeni nu se mai bucură pentru nimeni.
E o linie fină între realism și cinism, dar o distanță mare între ele.
Câți dintre oamenii care nu fac nimic dacă nu le iese ceva din asta s-au întrebat ce vor primi când vor cere ajutorul pe care nu vor putea să-l cumpere?
Câți dintre copiii care uită de părinți vor fi duși de copiii lor la un cămin și vizitați doar la autopsie?
O să fiu un pic mai dur: oamenii care pun preț doar pe bani ar trebui să se sinucidă pe la 60 de ani. E mai ieftin să mori decât să-ți plătești tratamentele.
NU. Nu cred că romanticii secolului 21 trebuie să se trezească la realitate. Ei trebuie să o schimbe.
Pe acest blog comentariile sunt dezactivate. Vă rog să le faceți direct pe pagina de facebook.
Pe acest blog comentariile sunt dezactivate. Vă rog să le faceți direct pe pagina de facebook.
