Parcă suntem români făcuți în China.Făcuți în China, nu în Germania.
N-am nimic cu China. Cu noi am. Că vrem să ieșim din criza economică și numim valori doar alea care se tranzacționează la bursă.
Deciziile din ultimii 20 de ani nu ne-au rezolvat nici problemele din prezent și ne-au amanetat viitorul.
România a pierdut mai mulți cetățeni de la Revoluție, decât a pierdut în Al Doilea Război Mondial!
Parcă-i și aud, cum zicea Mircea Dinescu: Opriți istoria, cobor la prima, cobor la stația “Doamne ferește”!
Cum să-ți trimiți copilul la școală când cartea de vizită a succesului universitar este profesorul sărac? De ce să învețe? Să ajungă ca el?
Profesorii ar trebui să fie niște domni respectați, ca afară, nu bătaia de joc a guvernelor. Cum ies ei în stradă pentru salarii mai mari, cu slogane mai mult sau mai puțin inspirate, dar toate cu puctuația corectă...
Cum să-ți cerți copilul că nu e atent la gramatică, atunci când la televizor sunt oameni politici care nu nimeresc acuzativul cu prepoziție nici măcar din întâmplare?
Să zic și eu că asta e o situație care nu o mai suport?
Nu. O suport foarte bine. Mă blamez că m-am obișnuit cu ea.
Cum să mai vrei tu să pornești frumos de jos, când poți să alergi pentru locul doi dacă nu cunoști pe cine trebuie?
Cum să te zbați să construiești, când suntem un popor de miștocari? Mișto care ne cam părăsește când ne-ar trebui ca să râdem de propriile probleme.
M-am plimbat mult, dar număr pe degete oazele de normalitate!
Locuri unde se lucrează cu inși recalcitranți și care spun totul pe bune pentru că profesionalismul lor primează.
În cele mai multe ierarhii ajung cei care știu să spună ce trebuie, deși nu știu să facă nimic din ce e nevoie.
Dar am o curiozitate.
Preferi un chirurg slobod la gură care te salvează?... sau unul care îți vorbește frumos în timp ce te omoară?
