În ultima vreme primesc din ce în ce mai multe complimente de la bărbați. Nu pentru blog :-) ... ci pentru cum arăt... Recunosc, de 15 ani n-am mai fost într-o asemenea formă. Recunosc că nu mă sperie, nici nu mă agasează complimentele bărbaților nici dacă sunt hetero, nici dacă sunt gay.
Credeam că sunt homofob, acum cred că eram doar ignorant. Am prieteni foarte mișto care nu s-au decis în ce tabără joacă sau au ales deja altfel decât mine.
și o să vă spun o poveste...
poate e inventată
poate nu e...
Despre ce noroc poate să fie un ghinion... cum ar fi să nu ai carnet 3 luni...
Despre o dimineață ca oricare alta și doi tipi care mergeau la serviciu cu același metrou și se tot nimereau la aceeași oră...la aceeași ușă.
Apoi aveau grijă să fie aceeași oră.
Și aceeași ușă.
Erau așa un clișeu... Frumușelul fără permis ar fi putut merge cu orice la serviciu... era un om cu bani, dintr-o familie cu bani... dar se autoflagela în metrou... cu peones... cum le zicea el.
Niciunul nu zicea nimic.
Ți se pare ciudat? Ia gândește-te cât de greu e să faci primul pas într-o relație heterosexuală. Habar nu ai cum e să fii pe invers. Nici eu nu pot înțelege.
Zilele treceau.
Frumușelul avea bucata de plastic în portofel, dar mergea tot cu metroul. Of, Doamne... să-mi dea mie ăștia permisul înapoi (îl am reținut de la accident) că NU mă mai vede nici dracu la metrou... Dar el se ducea cuminte în fiecare dimineață.
De ziua lui a îndrăznit să intre în vorbă.
A fost simplu... doar așteptau de atâta vreme.
E ziua mea și te-aș invita la o bere...
Îmi pare rău, dar trebuie să te refuz... S-a așternut tăcerea aceea groznică...penibilă... Apoi celălalt a continuat...
Te refuz cu berea... că nu beau... e pentru gorile... dar un vin roșu beau de la tine...
Până la urmă l-a băut la el.
Abia după o lună frumușelul a aflat că iubitul lui, pe care o să-l numim destul de puțin conspirativ Domnul Pogany, e căsătorit cu o femeie... Că nu știe ce vrea... Că nu știe ce poate... Petreceau mult timp împreună pentru că... după ce că mai avea o relație și acea relație era, din punctul lor de vedere, nepotrivită (funny), atmosfera din cuplu era nasoală...
Vin la tine pentru că e nașpa la mine...
Rămâi aici...
Știi bine că nu pot...
Nu, nu știu... De ce n-ai putea?
Așa au trecut trei ani.
Mi-ar plăcea să vă spun că au fost trei ani frumoși. Nu știu dacă pot să vă mint în halul ăsta... În cei trei ani familia frumușelului a aflat cu stupoare că goden boy-ul și-o bagă-n cur și suge pula, ca atare i s-a interzis să se mai apropie de cineva din clan.
Era în 2009. Eu îmi lansam cartea. Era frig rău și el se muta...
Mi-ar plăcea să vă spun că iubitul i-a fost alături. Nici eu nu i-am fost că habar nu aveam pe atunci că e homosexual. Sau îndrăgostit. Știam că nu-i e bine... că asta se vede.
Poate pentru că era prea disponibil,poate pentru că așa e soarta, ironică, în loc să-și lase nevasta... domnul Pogany a început să-l înșele pe frumușel.
După ce a fost prins prima dată... și iertat prima dată... a început să nici nu se mai ascundă...
Venea dimineața și povestea totul cu lux de amănunte.
Se plângea mult.
De o singură parte.
Se aștepta din ce în ce mai greu.
Jur că nu-mi pot imagina un cuplu hetrosexual rezistând la tot ce se întâmpla între ei și mai ales la ce tot întârzia să se întâmple...
Eu... cu siguranță nu pot...
Era așa o încăpățânare iubirea lor... dacă iubire era aia... parcă nimic nu era în regulă... Orientarea lor sexuală, atitudinea, nepăsarea dintr-o parte și fidelitatea extremă în cealaltă parte.
Chiar nu știu cum a mai avut puterea să îl pună... după trei ani... să aleagă...
Să aleagă între ce și ce?!
Între nevastă și el? Între fast-fuck-urile cu necunocuți și el? Între toată lumea și el?
Ca toți îndrăgostiții... și ei aveau o melodie a lor.
Pe ea s-au iubit o ultimă dată, apoi domnul Pogany s-a îmbrăcat și a plecat ca de obicei, la nevastă.
Alegerea era de mult făcută.
Cum zice Frédéric Beigbeder “L'amour est un combat perdu d'avance.”
Niciodată nu se luptase cu “doamna Pogany”... sau cu amanții... sau cu lumea...
Se luptase cu singura persoană pe care domnul Pogany putea să o iubească...
