Am fost la Palatul Parlamentului la ultimul târg de nunți.
Nu la cel mai nou, la ultimul, că eu nu mă mai duc!
Mi s-a făcut frică de avion când am văzut check-in-ul ca la aeroport, am stat la coadă ca pe vremuri și când am ajuns înăuntru m-am simțit asaltată.
Cred că ar trebui să ai coș ca la Mega Image doar pentru tonele de flyere! Muzică, lumini, fotograf, candy bar, aranjamente florale, te ia capul!
Mai grav a fost la rochii!
Cred că erau multe frumoase, dar să vezi atât de multe la un loc parcă își pierd orice semnificație. Nu-ți mai vine să te uiți sau poate sunt eu defectă.
Mie îmi trebuie experiențe face to face într-un showroom, nu senzația aia de bandă rulantă.
Ajung eu și în rochie albă, stați liniștiți, dar nu cred să fie tocmai albă că parcă prea e culoarea standard pentru electrocasnice :) Eu visez un fel de “nisip”, că tot facem o nuntă naufragiată la mare! Mai am timp până în august de ziua lui.
Aporpo de mare, ca o insulă exotică mi s-a părut standul prietenilor mei de la Sarto! Nimeni nu încerca să te atragă cu orice preț în standul lor! Am mai văzut foarte puține alte firme cu aceeași atitudine relaxată și cum nu puteam să întreb așa direct necunoscuți am întrebat prieteni: Voi de ce nu vă agitați? Văd că aveți deja clienți în stand, dar ați putea avea mai mulți!
Alex Drăgan mi-a zâmbit: “Cândva mi se păreau toate femeile frumoase și le-aș fi vrut pe toate. Apoi am înțeles că nici nu se poate și nici nu ar fi bine. La fel și cu clienții. Nu-i vrem pe toți. Îi vrem pe cei care ne vor, care se simt atrași de calitatea materialelor pe care le folosim și de croială”.
Ramona 13, aia mai a dracului din mine, și-a dat sema brusc: Cei care își cumpără un costum de ceremonie “pentru că trebuie s-o facă și pe asta” nu vor un costum, sunt nevoiți să-și ia unul și se bucură dacă îl găsesc foarte ieftin, să-i rămână femeii mai mulți bani pentru rochie. Eu însă, mai degrabă decât să mă mărit cu Radu într-un costum care să nu-l avantajeze, mai bine îl iau de bărbat în pantaloni scurți, că-l avantajează 100% :))
Nu știu dacă am stat mai mult de 40 de minute la târg, îmi place însă ca la showroom-ul Sarto să stau mai mult pentru că simt că mă consiliază, nu-mi vând. Ghinionul meu e că Radu nu mă prea lua. Ghinionul lui e că acum mă duc și singură :)
Dacă îți place să-i porți cămășile iubitului acum îți poți face una de-a lui pe măsura ta, iar dacă și tu crezi, ca și mine, că un costum bine croit e pentru un bărbat e la fel de hot ca lenjeria intimă pentru o femeie dă-i numărul de telefon al lui Alex Drăgan de la Sarto.
Desigur, când iese din casă simți că trăiești în pericol pentru că atrage priviri, dar dacă te iubește o caută doar pe a ta și tot la tine vine. Cum era bancul ăla de pe vremea lui Ceaușescu? “Doamna Cutărescu, bărbatul dumitale e cam “plimbăreț”. Lasă-l să se plimbe, că e bine îmbrăcat" :)
