Eu am vrut să fiu și corsar, și medic, și aviator, și extraterestru. Dintre toate era clar că extraterestru nu aveam cum să mă fac.
Mai aveam și problema cu timpul. Ca să trăiești o viață durează ani de zile. Asta când nu e distilată până la esență într-o carte.
Așa m-am îndrăgostit de cărți, am terminat biblioteca de la Palatul Culturii (secția împrumut) și am ajuns să cunosc oameni la sala de lectură :) Înțelegeți voi.
Au venit la rând librăriile. Labirintice, mirosind frumos a carte nouă. Cu ele am avut însă o relație doar până a apărut tentația supremă: internetul.
Cărți vechi sau prea noi, epuizate prin 1000 de locuri, dar disponibile într-unul singur, toate problemele se rezolvau. Alergătura a devenit doar virtuală, dar uneori era la fel de enervantă.
Apoi l-am cunoscut. Dacă prietenul cel mai bun al omului e câinele, prietenul cel mai bun al cititorului e Elefant (http://tinyurl.com/oj2c6vw).
Zici Elefant și ți se deschide o lume… de lumi.
Poeți cu aripile crescute înăuntru, psihologi gata să te lămurească de ce, visători care “văd” în SF-uri tot ce nepoții noștri vor considera normal, pe toți îi cunoaște domnul Elefant. Și îi aduce la tine acasă.
Dacă-ți place să asculți muzică în timp ce citești (eu ascult în timp ce scriu) Elefant (http://tinyurl.com/oj2c6vw) are și electronice, ba chiar și jucării ca să-i țină pe cei mici ocupați cât evadezi tu într-o carte.
Mă mir cum de nu e cu nasul, pardon, trompa, pe sus!
Și încă mi se mai pare un pic SF să găsesc în același loc Noduri și semne al lui Nichita, plus un alt volum al lui Păunescu despre care am primit asigurări în 5(cinci) librării că s-a epuizat de anul trecut și ca o cireașă pe tort să mai fie și la preț redus. Îmi e și rușine că ajung să cumpăr o carte a lui Nichita Stănescu cu mai puțin de 10 lei. Îmi e, dar nu pot să neg că nu-mi place. Pentru că-mi place viața și așa pot să-mi cumpăr… mai multe!
