Tehnologia a făcut ca totul să fie mai ușor.
Distanțele nu mai există atunci când vrei să comunici.
Dar trebuie în continuare să le parcurgi când vrei să atingi.
Nu mai trebuie să ne vedem pe stradă.
Prietenii noștri mutuali ne făceau înainte cunoștință la o masă de pub. Acum ne fac și fără să-și dorească asta... cu un tag pe facebook...
Înainte vedeam femeia visurilor în tramvai... într-un magazin... în mașina altui bărbat...
...acum o vedem într-un post.
Îi dăm un mesaj de început. De ce e atât de grav să încheiem o relație începută cu un mesaj... tot cu un mesaj?
Pentru că între timp ne-am întâlnit în jocul acesta 3d cu o grafică spectaculoasă numit... realitate.
Ne-am conectat altfel. Ne-am făcut complimente... promisiuni... reproșuri... alte complimente... și promisiunea că nu ne vom mai face alte reproșuri.
Dar la un moment dat ceva s-a schimbat.
Femeile sunt prin definiție mai delicate. Se tem de atât de multe încât e aproape pardonabil să se teamă de noi, de furia noastră de tauri răniți în acel loc unde doare cel mai rău: în orgoliu.
Nu le iau apărarea. O femeie pe gustul meu îmi va spune în față tot.
Dar noi... noi ar cam trebui să riscăm un pic de sinceritate. Măcar la sfârșit... dacă am mințit tot timpul.
Spunea cineva că a fost rănită pentru că el a plecat fără nicio explicație și se întreba ce a fost mai grav: că a plecat sau că nu merita nici măcar o explicație?
Chiar... atât prețuiesc toate promisiunile pe care i le-ai făcut în fața patului?
Ai făcut dragoste cu ea, obraz lângă obraz, în apa fierbinte din cadă și acum îi oferi un duș rece de la adăpostul distanței?
Poate adaugi și un smiley... clown-ule...
Distanțele nu mai există atunci când vrei să comunici.
Dar trebuie în continuare să le parcurgi când vrei să atingi.
Nu mai trebuie să ne vedem pe stradă.
Prietenii noștri mutuali ne făceau înainte cunoștință la o masă de pub. Acum ne fac și fără să-și dorească asta... cu un tag pe facebook...
Înainte vedeam femeia visurilor în tramvai... într-un magazin... în mașina altui bărbat...
...acum o vedem într-un post.
Îi dăm un mesaj de început. De ce e atât de grav să încheiem o relație începută cu un mesaj... tot cu un mesaj?
Pentru că între timp ne-am întâlnit în jocul acesta 3d cu o grafică spectaculoasă numit... realitate.
Ne-am conectat altfel. Ne-am făcut complimente... promisiuni... reproșuri... alte complimente... și promisiunea că nu ne vom mai face alte reproșuri.
Dar la un moment dat ceva s-a schimbat.
Femeile sunt prin definiție mai delicate. Se tem de atât de multe încât e aproape pardonabil să se teamă de noi, de furia noastră de tauri răniți în acel loc unde doare cel mai rău: în orgoliu.
Nu le iau apărarea. O femeie pe gustul meu îmi va spune în față tot.
Dar noi... noi ar cam trebui să riscăm un pic de sinceritate. Măcar la sfârșit... dacă am mințit tot timpul.
Spunea cineva că a fost rănită pentru că el a plecat fără nicio explicație și se întreba ce a fost mai grav: că a plecat sau că nu merita nici măcar o explicație?
Chiar... atât prețuiesc toate promisiunile pe care i le-ai făcut în fața patului?
Ai făcut dragoste cu ea, obraz lângă obraz, în apa fierbinte din cadă și acum îi oferi un duș rece de la adăpostul distanței?
Poate adaugi și un smiley... clown-ule...
Citește mai mult.
Acum poți să comanzi Psihologie pentru oameni obișnuiți 1+2 "la pachet". La inimă nu garantez că ajung cărțile, dar la cap ajung sigur :)
https://goo.gl/rgW84A
Acum poți să comanzi Psihologie pentru oameni obișnuiți 1+2 "la pachet". La inimă nu garantez că ajung cărțile, dar la cap ajung sigur :)
https://goo.gl/rgW84A
