La început era o străină.
Apoi a fost un vis.
După ce s-a mai interesat, era cu certitudine o … imposibilitate.
Apoi a fost un noroc. (Care i-a surâs).
N-a stat degeaba. Ea a devenit iubită.
Apoi logodnică.
Apoi soție. Nevastă. Aia de acasă. O rudă.
Sigur era ea de vină.
Sau timpul.
Sau biologia.
El sigur nu era.
Zilele erau un du-te vino fără grație. Casă - serviciu - casă.
Uneori se întreba de ce mai merge la serviciu. Alteori de ce se mai întoarce în casă.
Până a apărut ea.
La început era o străină. Apoi o imposibilitate. Apoi amantă. Totul avea sens acum. Și plecatul de acasă. Și cel de la serviciu. Și minciuna.
Dar nu a durat prea mult.
Crescul se lărgise puțin. Timpul a rămas același. 24 de ore. Casă - serviciu - amantă -casă.
Ca să ce?
Sigur ea era de vină.
Sau timpul.
Sau biologia.
El sigur nu era.
Toate poveștile “imorale” au câte o morală.
Ferește-te de oamenii care nu sunt niciodată de vină. Ei nu au niciodată un drum în viață. Vor ca viața să se învârtă în jurul lor. Noi toți suntem doar un fel de “luni” în jurul Pământului.
Acești oameni pot să transforme orice într-un cer vicios. Alege să nu faci parte din el.
