Adevărul nu e niciodată la reduceri
chiar dacă fericire mai găsești și la mâna a doua :-)))
chiar dacă fericire mai găsești și la mâna a doua :-)))
Lumea e rea!
Ne-a furat arbitru’!
Ăia buni n-are noroc!
Am crescut cu un pachet indecent de mare de... scuze!
Atât de mare încât eșecul pare să fie norma, iar succesul... excepția suspectă:
Toți bărbații care nu reușesc să-și ia mai mult de un Tico sunt siguri că femeile de succes ascund un secret murdar. Nici nu le cunosc, dar le judecă!
Toate femeile care se mulțumesc cu puțin cred că fericitele care au un bărbat sunt sigur... înșelate.
Bărbații cu burtă sunt siguri că ăia cu pătrățele sunt toți pe steroizi...
Fără să citească măcar o poezie de Nichita, un domn fără gust îmi spune pe un ton superior că Stănescu era bețiv.
Fără să știe cât muncește o solistă, o doamnă îmi spune pe un ton aparte (ca la teatru) că în lumea artiștilor este așa o promiscuitate...
Și așa ne înveninăm în loc să ne ambiționăm.
Așa comentăm în loc să concurăm.
Și... dăm vina pe o lume rea când fiecare dintre noi contruiește o mică lume în jurul lui. O mică Românie. Frumoasă sau urâtă.
O doctoriță care te lasă să aștepți o oră cât își bea ea cafeaua sau un chirurg care vine de acasă când știe că e singura șansă la viață pentru un pacient... împart aproximativ același ADN... sau poate nu...
Un bărbat care îi scrie poezii iubitei și unul care claxonează după tot ce are fustă... amândoi erau niște bebeluși tare drăguți...
Amândoi erau cărți albe care așteptau să fie scrise.
Ce se întâmplă cu noi?
Chiar sunt mereu alții de vină?
