Îmi plac oamenii așa cum sunt: invidioși, lacomi, inteligenți, slabi de înger, proști grămadă sau - mai rar - buni ca pâinea caldă.
În ciuda unei reputații care chiar nu știu de unde a apărut mă înțeleg senzațional cu oameni din corporații. Cu condiția să fie mulțumiți cu viața lor. Fără corporații nu aveam nici mac-ul de pe care vă scriu :)))
Dar ca să putem relaționa lor trebuie să le placă la nebunie ce fac. Chiar astăzi am avut ocazia să vorbesc cu oameni faini. Și creativi. Și grei!
Oameni care știu că indiferent ce companie reprezinți ești mai mult decât o funcție.
Sau mai puțin.
Probabil de-asta mă și plac în general oameni care chiar AU o funcție.
La ei se vede cel mai bine calitatea umană pentru că și-o pot manifesta. Puterea e ca un amplificator: oamenii buni au ocazia să facă și mai mult bine, iar cei răi să facă și mai mult rău.
Nu face greșeala să crezi că o funcție de conducere schimbă caracterul unui om. Doar îl dezvăluie.
Dar odată ajuns acasă am intrat prin zecile de mailuri necitite și am dat peste două care parcă erau trase la indigo. Dacă mi-a trimis cineva de pe două adrese ca să pară un subiect care interesează mai mulți oameni… să știe că trucul a funcționat :)))
În ele era vorba de acele femei care le fac altora “zile negre de lucru”.
Care par atotputernice și sunt respectate chiar dacă toată lumea ȘTIE că sunt niște vipere.
Cum chiar astăzi a apărut într-o discuție o asemenea persoană care mi-a făcut și mie genul acesta de zile m-am simțit “căzut pe subiect”:
Când vezi o femeie office bitch cu o carieră care pare perfectă și pantofi de 5000 de euro să nu te grăbești să o invidiezi până nu-i cunoști bărbatul.
S-ar putea să-l țină în sertar. Și să-i schimbe bateriile periodic.
Are pantofii, dar nu vrea nimeni să-i ajungă între ei.
Când cineva îți dă exemplul personal “eu stau până noaptea la job” n-o urma până afli că are cine să o aștepte acasă.
Am tot respectul pentru o mamă care face ore suplimentare pentru ca ăia mici să meargă la o școală mai bună, dar de cele mai multe ori nu e cazul. Astea-s fugite de acasă. Că nu le place acolo.
Singura mobilă care le aduce satisfacții e biroul. Nu patul :))
Ai mai auzit asta. O să o citești și de la mine. Nu suntem făcuți să nu fim satisfăcuți.
Sunt mulți oameni care mă urăsc sau exersează o formă de dispreț apretat față de ceea ce ei numesc... superficialitatea mea. Li se pare că sunt, ba exgerat de poet, ba mult prea concret. Sexul nu este un subiect, zic ei, care să merite atâta efort. Iar iubirea nici nu-l implică prea mult. Poate iubirea maternă... dragilor!
Interesant... chiar existența inamicilor mei ar fi fost imposibilă fără sex! :)) Sau preferau să se înmulțească prin înmugurire? Creșteau direct din părinții lor (că tot nu reușesc mulți să se desprindă) și erau mai ușor de ținut în brațe.
Am mulți prieteni medici (unii dintre ei printre cei mai buni din România) și am aflat de la ei că oameni mai deștepți decât mine au realizat inclusiv legătura dintre lipsa de sex și demență. Ce e drept, la bărbați... Femeile au sisteme defensive fenomenale și se opresc doar la depresii...
Un reputat ginecolog mi-a spus acum niște ani că 90% din venituri îi provin din... nefericirea conjugală!!! Mi-a mai zis că ar prescrie sex în loc de pastile, dar cum să facă asta când oamenii rămân împreună ca microintreprinderile?! Familia a redevenit ce era în Evul Mediu:o formă de organizare economică. Chiar cred că o să-i dau un telefon să văd dacă între timp a îndrăznit să prescrie... un amant :))
Dacă femeile se deprimă, bărbații devin mai agresivi. În box abstinența sexuală se folosește în pregătirea meciurilor.
Dacă problemele de la cap ți se par doar un moft află că 90% dintre dezechilibrele hormonale nu sunt provocate de fenomenele meteo... ci de lipsa unei vieți sexuale active!
Dacă faci mișto de femeile care intră la menopauză la 35 de ani, dar tu mergi cu el mai des la pescuit decât faceți dragoste, află că o să faci mișto și de tine cât de curând. Fără 3-4 partide de sex pe săptămână sunt toate șansele ca la 40 de ani corpul tău să spună... tot n-o folosești, o tragem pe dreapta!
De obicei ultimul paragraf era pentru concluziile mele.
Acum n-are niciun rost.
Le trageți voi pe ale voastre.
