Pe vremea copilăriei mele era un afiș nemuritor în fața teatrului. Piesa se numea Farmecul discret al adulterului.
Cât n-am avut vârsta să intru la ea, m-a interesat piesa. Când am avut vârsta, mă interesa deja mai mult realitatea acestui farmec. La început mă interesa cum gândesc oamenii emoțional ca să mă apăr de ei. Apoi mi-am dat seama că oameni răi sunt puțini. Cei mai mulți sunt doar oameni slabi. Care fac tâmpenii chiar mai mari. Acum îi iubesc pe toți și - într-o anumită perioadă a vieții mele - i-am iubit și fizic dacă erau de sex feminin.
Nu vă faceți iluzii că ar exista altă școală mai bună pentru viață decât ea însăși.
Relațiile extraconjugale în mod special au nevoie de discreție și nimeni nu înțelege mai bine nevoia de discreție decât o amantă care e la rândul ei soția cuiva. Sau invers. La 20 de ani am avut o întâmplare despre care o femeie ar mai vorbi urât și astăzi. Un one night stand cu o femeie măritată care mi-a spus la final scurt: Ți-a cam plăcut, drace, foarte bine, că asta a fost prima și ultima dată, că tu te îndrăgostești”. Nu garantez pentru tot citatul, dar asta cu “tu te îndrăgostești” ca bilă neagră dată tinereții m-a șocat atunci. Dar așa e: în jocul acesta al seducției într oameni care împart tandrețuri care sunt deja date cu contract cu oameni care și-au semnat deja propriile contracte, cine se îndrăgostește primul, pierde tot.
Un bărbat liber nu poate să fie decât o pacoste pentru o femeie măritată. Unul căsătorit, poate merge ani de zile!
Recunosc că mie mi se pare amuzant.
Și realist.
Și de o frumusețe de algoritm.
Femeile… mai ales femeile căsătorite, sunt ca niște leoaice care obțin cele trebuie de unde se poate și mențin căsnicia pentru puii lor, pentru stabilitatea de care au nevoie. Uneori chiar își cheamă soții la ordine când derapajele pe care li le tolerau devin prea mari și amenință cu ieșirea în decor.
Sigur, eu nu sunt de acord cu asta, dar nu pot să nu admir un joc ca de șah în care nu există piese albe. Nici piese negre. Un joc de șah din care nebunii sunt excluși, reginele merg unde vor ele, regii se mișcă anevoie sub greutatea coarnelor și toți pionii au nevoie de câte un turn în care să-și ascundă înfârngerile și să-și trăiască victoriile furate.
Unii vor spune că iar sunt contra regulilor. Și dacă regulile sunt contra noastră?
