În job description-ul niciunui șef nu scrie că trebuie să fie o jigodie.
Trebuie să fie ferm, uneori chiar aspru.
Trebuie să fie vizionar, dar nu de neînțeles.
Un șef care nu știe să-și explice viziunile nu și le-a înțeles încă nici el.
Trebuie să țină oamenii într-o stare de motivație disciplinată, dar asta nu înseamnă să încerce să-i țină în lesă.
Corporațiile sunt blamate pentru prea multe vicii personale. Lipsa de caracter a unui om nu este provocată de o poziție de conducere, doar că așa se vede mult mai bine.
Resursele umane au fost, la începuturile lor, un soi de sită fină care să ajute șefii de departamente să aleagă cine intră, dar și cine rămâne într-o companie. Este unul dintre cele mai ușor externalizabile departamente, dovadă că orice companie mare, când caută un om pentru o poziție foarte înaltă, NU folosește propriul HR, ci o firmă de head-hunting. Nu vorbim despre asta că e plictisitor, dar vă dă o imagine corectă a importanței departamentului.
Astăzi m-a sunat un prieten bun pe care îl încurajez să-și schimbe locul de muncă de multă vreme. Nu m-a asculat. L-a schimbat când a vrut el. Așa și trebuie. Dar asta nu înseamnă că nu m-a sunat să-mi spună că și-a dat demisia, iar eu m-am pomenit cu gura vorbind fără mine: Felicitări!
Dacă e să fac o analogie, firmele care nu știu să-și aprecieze corect un angajat cheie merită să-l piardă exact ca într-o căsătorie în care treaba nu mai merge din cauză că unul nu mai vede lucrurile pe care celălalt le tot face.
Și tot ca într-o căsnicie, când nu mai merge urmează un “divorț fericit”.
Să facem un pic de Teleenciclopedia pentru corporații. Sau “Lecții de supraviețuire în jungla de beton”:
Știați că în multe companii, dacă nu treci să te plângi de salariu sau nu ceri o avansare timp de 2 ani ești considerat dezinteresat de job? Sigur că e o tâmpenie. Tu stai și ești interesat de job și de avansat, avansează unii interesați mai degrabă de ei înșiși.
Știați că șeful de departament care plânge pe umărul tău decizia unei reduceri de persoanal “venită de sus” este în 90% dintre cazuri omul care a ales numele tău pentru concediere?
Știați că aproape orice raport de activitate este cerut angajaților pentru a vedea dacă nu cumva se mai pot reduce posturi? Și arată la modul clar cât de puțin știu despre voi oamenii care vor decide să plecați sau să rămâneți așa că nu vă felicitați prea tare dacă ați rămas și nici nu intrați în depresie dacă ați fost dați afară :) O regulă nescrisă e că un șef slab va prefera un angajat obedient unuia competent.
Și încă ceva… Știați că sloganul HR-ului este: Nimeni nu e de neînlocuit.
Așa e.
Și se aplică și invers: așa cum compania poate să schimbe orice om, la fel orice om poate să schimbe compania.
