În caz că nu te-a trezit cafeaua...
Mamele noastre aveau o vorbă: măciuca aia blondă-n blugi e o spărgătoare de căsnicii. Inițial am vrut să aflu de unde știa mama că măciuca era blondă și-n blugi... Apoi dacă într-adevăr căsniciile sunt ca peșele de sticlă de pe televizor: casante.
Toate căsniciile sunt din interes. Am tot interesul să te țin lângă mine, așa că facem un contract pe durată nedeterminată (numită cu fast până ce moartea ne va despărți)... se poate mai nedeterminat de atât? E ca o plecare în vacanța de pe lumea ailaltă în care nici măcar nu stabilim care din noi face primul check-in-ul.
Un singur lucru e sigur: e mai rău decât la zborurile low cost. Măcar ăia te lasă să iei ceva cu tine, mai un bagaj de mână, mai un laptop... dar să nu divagăm...
În contractul ăsta eu îți vând prezentul meu și o bucată din viitor. Costul? Prezentul tău și o bucată din viitor.
Deja mi se pare că vindem ceva ce nu deținem.
Halal bază.
Așa că... da. Căsniciile sunt ca peștele ăla de sticlă: casante și demonstrative.
Și nu, nu vorbesc nici de data asta din cărți. V-am spus la “despre mine” că tot ce ați auzit rău despre mine nu e doar adevărat. E doar o mică parte din ce-am făcut.
De unde atâta experiență, dacă nu din greșeli?
Cred că n-am făcut niciodată parte dintr-un cuplu perfect.
Ăștia sunt ca Moș Crăciun: nu se ceartă, nu aleg niciodată mobila în contradictoriu, nu sunt niciodată triști. Parcă sunt nebuni sub tratament în filmele americane. La vie e un vin roze.
Eu nu vreau o relație perfectă, vreau o iubire care să mă consume cum consumă flacăra lumânării chiar sursa propriei vieți.
Să mă îngrozească și să mă fascineze în același timp ca ochii unui șarpe care-și hipnotizează prada.
Să mă mângâie ca degetele unui copil pe obraz și să mă biciuiască fix ca un stăpân de sclavi.
Și e bine să ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să... mi se fi întâmplat deja :-))))
Nu poți să-ți oferi inima dacă nu-ți pierzi mințile. Iar cuplul perfect pare întotdeauna format din oameni cu scaun la cap.
Care, dacă într-adevăr au scaun la cap, când simt că nu mai merge se despart cu mult scandal în casă, dar fără niciun cuvânt greu în public.
Pentru că nimeni nu e furat dintr-o relație. Dacă a plecat, înseamnă că nu mai era deja acolo.
Mamele noastre aveau o vorbă: măciuca aia blondă-n blugi e o spărgătoare de căsnicii. Inițial am vrut să aflu de unde știa mama că măciuca era blondă și-n blugi... Apoi dacă într-adevăr căsniciile sunt ca peșele de sticlă de pe televizor: casante.
Toate căsniciile sunt din interes. Am tot interesul să te țin lângă mine, așa că facem un contract pe durată nedeterminată (numită cu fast până ce moartea ne va despărți)... se poate mai nedeterminat de atât? E ca o plecare în vacanța de pe lumea ailaltă în care nici măcar nu stabilim care din noi face primul check-in-ul.
Un singur lucru e sigur: e mai rău decât la zborurile low cost. Măcar ăia te lasă să iei ceva cu tine, mai un bagaj de mână, mai un laptop... dar să nu divagăm...
În contractul ăsta eu îți vând prezentul meu și o bucată din viitor. Costul? Prezentul tău și o bucată din viitor.
Deja mi se pare că vindem ceva ce nu deținem.
Halal bază.
Așa că... da. Căsniciile sunt ca peștele ăla de sticlă: casante și demonstrative.
Și nu, nu vorbesc nici de data asta din cărți. V-am spus la “despre mine” că tot ce ați auzit rău despre mine nu e doar adevărat. E doar o mică parte din ce-am făcut.
De unde atâta experiență, dacă nu din greșeli?
Cred că n-am făcut niciodată parte dintr-un cuplu perfect.
Ăștia sunt ca Moș Crăciun: nu se ceartă, nu aleg niciodată mobila în contradictoriu, nu sunt niciodată triști. Parcă sunt nebuni sub tratament în filmele americane. La vie e un vin roze.
Eu nu vreau o relație perfectă, vreau o iubire care să mă consume cum consumă flacăra lumânării chiar sursa propriei vieți.
Să mă îngrozească și să mă fascineze în același timp ca ochii unui șarpe care-și hipnotizează prada.
Să mă mângâie ca degetele unui copil pe obraz și să mă biciuiască fix ca un stăpân de sclavi.
Și e bine să ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să... mi se fi întâmplat deja :-))))
Nu poți să-ți oferi inima dacă nu-ți pierzi mințile. Iar cuplul perfect pare întotdeauna format din oameni cu scaun la cap.
Care, dacă într-adevăr au scaun la cap, când simt că nu mai merge se despart cu mult scandal în casă, dar fără niciun cuvânt greu în public.
Pentru că nimeni nu e furat dintr-o relație. Dacă a plecat, înseamnă că nu mai era deja acolo.
