Când iubești pe cineva îl iei cu totul. Cu angoasele, cu pasiunile și cu toate excentricitățile. În plus... la unii oameni chiar și calitățile sunt greu de suportat... Stătea singură la cafea și se întreba cum naiba a dat tocmai ea peste un rocker căruia să-i placă florile! În ghiveci! Și cam pretențioase.
Îi venea să-l sune și să-i spună că ar fi preferat să colecționeze timbre, să se uite la wrestling sau chiar să practice! Dar begonia aia roșie pe care i-a oferit-o era ca un copil nedorit. Un simbol inoportun. O responsabilitate de care ea chiar nu avea nevoie. De ce să-i aducă o floare în ghiveci tocmai ei? Când era copil și plecau părinții de acasă uita de ghivece cu săptămâna... apoi le îneca în litri de apă când sunau să spună că se întorc...
O privi cu ură și-i strecură printre dinți: proasto!
Își trase apoi blugii pe curul cel minunat, se înfipse în cizme și ieși pe cel mai crunt viscol pe bulevard. La prima florărie aveau crăciunițe, brazi pitici, plante ornamentale mai grele decât ea, în ghivece uriașe mai grle decât el... dar begonii? Nu!
La a doua florărie nervii o lăseaseră deja și s-a certat cu vânzătoarea, o idioată care îi tot arăta o “sorcovă” care semăna cu o begonie...
E din aceeași familie, domnișoară...
Îi venea să o jignească, să-i spună că e din aceeași familie cu mă-ta! În loc de asta a spus doar: pare ruda de la țară!
S-a întors enervată și a început să caute pe net. Asta trebuia să facă din prima! El trebuia să sosească dintr-o clipă în alta, iar ea avea moarta în casă!
Simbolul iubirii era uscat într-o baltă de regrete. A sunat-o că ajunge într-o oră. Din fericire, cei de la florăria online au zis că vin în 45 de minute...
Era salvată! Dar dacă era trafic? Dacă ajungeau în 59 de minute și dădeau nas în nas cu horticulorul?
Au întârziat zece minute, dar se simțea minunat. Era ca în filme, când taie genistul firul roșu cu o secundă înainte de dezastru...
După ce decartă o șpagă generoasă curierului, aruncă repede cadavrul la ghenă apoi se apucă să desfacă pachetul.
Sunetul strident al interfonului nu putea să pice mai prost pe nervii ei care acum cedau de-a binelea: begonia adusă de curier era roz!!!
...Iar pe cutie, unde trona o poză cu o begonie roșie ca focul, scria clar: imaginea este cu titlu de prezentare.
I-a deschis, l-a dus direct până la pat, apoi a insistat să meargă să mănânce în oraș. Pe viscolul ăsta? El chiar nu avea niciun chef...
Dar nu am nimic în frigider!
Comandăm o pizza?
Încă 45 de minute de prelungiri. De... plăcere... De sex...
Era complet deshidratat, dar ea a sărit ca arsă când l-a văzut că pleacă spre bucătărie:
Stai aici că te servesc eu... meriți!
Ba tu meriți!
Dar mie nu-mi e sete? Glumi ea...
Și totuși... cât poate să întârzie o pizza?
Mâncăm în sufragerie?
Prea târziu, era deja în bucătărie și contempla begonia veselă, înflorită ca la balamuc și foarte-foarte roz.
Dar nu era deloc supărat, din contră... zâmbi cu zâmbetul acela ușor tâmp de îndrăgostit... Apoi minți execrabil:
Ai văzut, draga mea? Floarea de la mine și-a schimbat culoarea de la soarele puternic de pe strada ta...
A dracului cum era, ar fi plusat cu tupeul și i-ar fi zis: hmmm, din roșu în roz? Oare asta înseamnă că mă iubești mai puțin? Dar colțurile gurii n-o lăsau să vorbească. Zâmbea cu gura și cu ochii știind că era iubită așa cum e, de chiar bărbatul pe care îl iubește.
Acesta e un fragment dintr-o carte a mea. Știi din care?
Vrei cărțile?
Acum le poți avea pe toate! :)
