Vă place matematica?
Unora le place doar să adune.
Alții se plâng că le dă mereu cu minus.
Paradoxal, proștii nu au nicio problemă cu… înmulțirea.
Eu am avut mereu o problemă cu împărțirea.
Rolurilor.
N-am îndrăznit niciodată să-i spun unei femei de care voiam să mă despart “hai să rămânem prieteni”. Nu imediat după.
N-am putut. Tot matematic, prin reducere la absurd. Să zicem că am rămâne prieteni de astăzi când am făcut dragoste ultima dată… ieri.
Ce facem?
Trecem de la french kiss la dat noroc ca băieții?
Ieri îți strângeam sânii, astăzi te pup pe obraz?
Ieri în pat, azi în parc? Tot cu pa începe.
Nu. Cu PA se termină.
Nu știu alții cum sunt dar eu n-am prieteni pe care când îi iau în brațe mi se scoală!
Dragostea e o boală care depinde foarte mult de genetica fiecărui individ: nu ne trece în același timp :)
Mereu e unul care rămâne îndrăgostit ca prostul. De unul singur.
Flămândul pe care sătula nu-l crede :) Sau plictisitul pe lângă care degeaba dansezi.
“Hai să rămânem prieteni” este o formă de lipsă de respect. Nici măcar voie să mă enervez nu-mi dai? Calmul ăsta englezesc e o insultă adusă pasiunii.
Oricât de glorificate ar fi despărțirile elegante, eu pot să jur că o femeie care nu m-a făcut albie de porci când am părăsit-o nu m-a iubit niciodată!
Seria:
read more: https://goo.gl/ydSTWd
