Au trecut 13 ani de casnicie. Rutina e catastrofala.
Acelasi traseu zilnic, aceleasi vorbe, aceeasi ora de culcare. Absolut nimic nou. Nici un strop de sare, nici un praf de piper.
Nu vreau sa speli vasele.
Nu vreau sa intinzi rufele.
Vreau sa-mi aduci o ciocolata.
Dar nu de ziua mea.
Vreau sa ma inviti la o cafea.
Vreau sa-mi zambesti cu subinteles.
Dar nu "dupa".
Vreau sa ma alinti.
Dar nu ironic.
Nu vreau planuri de viitor.
Vreau sa stiu ce facem azi.
Nu vreau sa mai astept o nunta ca sa pot dansa.
Sau ca sa-mi cumpar o rochie noua.
Vreau sa ma iei de mana si sa iesim din localitate. Oriunde. Sau unde stii ca-mi place mie.
Nu mai vreau sa fiu singura.
Invata sa comunici. Sau lasa-ma sa te invat.
Nu mai intreba de ce ma vopsesc. De ce imi intretin unghiile. Nici macar in gluma. Deja nu mai sunt glume...
Unde ne-am pierdut? Ce s-a intamplat? Ce te-a schimbat?
Sau asa ai fost de la inceput, iar eu de-abia acum m-am trezit?
Recucereste-ma!
