De fapt, nu-i alegi.
Poți să alegi pentru ce firmă să lucrezi.
Poți să-ți alegi prietenii.
Dar să alegi de cine să te îndrăgostești, n-ai cum! Să nu te minți spunând că “alegi totuși cu cine să rămâi”.
Mintea face alegeri doar din alegerile inimii. Ea alege prima. De fapt, nu ea.
Când ne naștem nu știm nimic despre dragoste.
Așa cum, când facem un copil nu știm (aproape) nimic despre ce înseamnă să fii părinte.
Părinții și copilul învață “din mers”. Nu există repetiții. Și niciodată nu știi exact ce se fixează.
Uite, eu am o amintire banală, despre tata care mă lăsa să lipesc poze cu mașini (decupate dintr-o revistă “de afară”) pe ușa de la sufragerie. Și o alta cu mama care a spălat ușa “lună” după câteva zile.
Tata era bun și mama rea.
Apoi am o altă amintire. În care tata m-a bătut cu o curea lată ca în cântec. Mai am câteva urme și acum. Apoi alta cu mama care a făcut un scandal mostru și… “și-a luat-o și ea”.
Acum tata era rău și mama bună. Dar slabă. Nu putea să mă apere.
Observați cum se complică totul?
Nimic nu e mai simplu decât să te încurci în firele propriei existențe.
Dragostea părinților noștri nu e pură. E plină de impurități. Gelozie, jocuri de putere, provocări. Uneori e posesivă, alteori e prea pretențioasă (nu faci nimic bine și când ești pedepsit e numai vina ta).
Viziunea despre dragoste și cuplu este formată atunci. Sunt cei 7 ani de acasă EMOȚIONALI despre care, în alți termeni, a vorbit un uriaș care n-a scris cărți “motivaționale”. Un Machiavelli al lumii ascunse înlăuntrul fiecărui om. Sigmund Freud.
Acești 7 ani de acasă ai emoțiilor ne guvernează neștiuți alegerile. Să fii atrasă de bărbați care seamănă cu tatăl tău NU se referă la aspectul fizic!
Să fii atras de femei care seamănă cu mama ta, la fel. Mai ales că mulți băieți își cunosc mama în momente în care frumusețea ei este în declin.
Dragostea nu are cum să fie pură. Până și dragostea de Dumnezeu. Nu îmi aduc aminte cine a spus că e singura care satisface cu adevărat, dar poate îmi scrieți voi. Ei bine, până și crediciosul are un interes la Doamne-Doamne. Vrea să fie sănătos, să câștige la loto, să nu ajungă în iad.
Ai pus cumva mâna pe telefon să-i spui vreo două mamei tale? Că din vina ei nu poți să te îndrăgostești de un bărbat care să se poarte așa cum meriți?
Las-o în pace.
Să blamezi vinovații este ca în emisiunea aceea “După 20 de ani”. Nu mai are niciun rost.
Să faci un pas înainte are. Pentru tine. Pentru copiii tăi.
Educația lor erotică nu începe odată cu viața sexuală! Iar educația emoțională nu o primesc din ce li se spune în casă. O primesc din ce văd.
S-ar putea ca tu să nu-ți cauți în partener fericirea. Ci un fel de nefericire cu care ești obișnuită. Și pe care o asociezi cu dragostea.
Fă pasul înainte și filtrează cât poți. Altfel s-ar putea să confunzi dragostea… cu impuritățile.
