Q & A: E mai bine să fii soție sau amantă?



Foto: Ostafi Photography pentru Revista Nunta. 
Se potrivea în context :)))

Continuăm seria începută ieri cu o întrebare aleasă de Muză dintre mesajele primite de mine. Da, are acces. Și invers... amprenta mea se potrivește la telefonul ei. Singurele secrete între noi sunt "ce gătește la cină"; "ce o să-mi ia de ziua mea" și "dacă e îmbrăcată sau nu când îmi deschide ușa" :)
Recunosc că nu aș fi răspuns cu mai mult de două cuvinte la întrebarea asta, mai ales că era pe instagram și eu mi-am făcut cont acolo mai mult în joacă. Dar a ieșit un text chiar și peste așteptările Muzei. Oare cititoarea care a pus întrebarea ce o să zică? :))



E mai bine să fii iubită. 
De-asta îmi plac bărbații care își prezintă soțiile “iubita mea”. 

E mai bine să ai dragoste cu ora 
decât plictiseală cu carte de muncă. 

E mai bine să nu se știe când și unde ți-a fost bine. 
Și nici cu cine. 

Poate sunt eu mai libertin, însă prefer adevărurile scurte în locul minciunilor instituționalizate. 
Am văzut atâția oameni care se potriveau grozav ca părinți, dar nu simțeai decât dragoste pentru copiii lor. 
Între ei nu mai era nimic. 
Te și întrebai cum i-au făcut. 
Și te mai întrebai și ce le vor transmite mai departe. Poate “Suportabila greutate a neființei”.

E bine să fii iubită nebunește sau metodic. 
Să fii iubită ca o divă și să-l iubești ca o sclavă. 
Să înceapă să-ți placă și berea pentru că într-un fel o asociezi cu mirosul lui, iar el să te certe mereu că fumezi și totuși să nu ezite să-ți sărute mâna. Eventual să o ceară pe cealaltă. Cu care nu ți-ai ținut țigara. 

E bine, e minunat, să te simți în centrul atenției. 
Atâta vreme cât este centrul atenției lui. 

Pentru că eu nu cred în iubiri de-astea marginale. 

"Te iubesc, dar nu pot să fiu cu tine" 
e o minciună la fel de gogonată ca 
“ești cel mai bun angajat al nostru, dar nu te putem păstra”. 
:))

O iubire mare, de-aia de o cântă poeții, poate să înceapă între doi amanți, în paturi de împrumut, prin mansarde, hoteluri, mașini aburite în parcări subterane, dar, dacă e adevărată ea vrea să iasă la lumină!



Back to Top