Condamnarea la viață





Noi suntem cei ce-s condamnați la viață
De nimeni întrebați dacă dorim
Din mame să facem un pas în față
Nu ne vor întreba nici când murim

Noi suntem orbii ce-au văzut de toate
Știm ce greșim ‘nainte să greșim
Tu să eviți eroarea nu te zbate
Tot una-i de învingem sau cerșim

Femeile sunt peste ochi năframe
Prin ele lumea parcă are sens
De ne sunt doamne, curve sau chiar mame
Prin ele simți nimicul mai intens

Prin vene-mi curge forța neputinței
Calea cea dreaptă vreau să o îndoi
Aceast-ușurătate a ființei
Parcă mai grea este de dus în doi

Și totuși nu mă plâng în fața sorții
Trufaș precum un nobil scăpătat
Iubirea ta m-așteaptă-n dreptul porții

Doar te deschid, ca pe o ușă, și-am scăpat. 
Back to Top