De fiecare dacă când vrei să faci ceva nou, îndrăzneț și oarecum ieșit din comun vorbești cu cei apropiați. E normal să le ceri părerea pentru că știi că ei țin la tine, iar în multe cazuri un tânăr vrea în același timp să-și impresioneze prietenii, dar mai ales părinții. Să fie mândri de el!
E firesc, dar e oare și bine?
Mai ales în cazul unui tată autoritar, copiii tind să încerce să-i câștige atenția făcând acele lucruri care l-ar impresiona pe el, nu neapărat care le-ar face lor plăcere sau le-ar da vieții un sens. Simpla satisfacțe a părinților reprezintă deja un sens suficient! Dar este?
Trăim fără să ne punem întrebări despre lucrurile pe care le-am învățat când eram foarte tineri, copii și totuși acele informații sunt ca o fundație. Poți să ridici un zgârie nori pe fundația unui bordei?
Poți să crești un om independent, creativ și sigur pe el când educația înseamnă IMITAȚIE?
Aș interzice prin lege două exprimări care dăunează foarte mult:
“Așa se face” și “Ascultă-mă pe mine că-s mai bătrân”.
De ce se face așa?
Ești capul unei familii sau primul berbec dintr-o turmă?
Nu te flata, e exclus să fii de fapt ciobanul, pentru că el știe de ce se face așa și nu altfel chiar dacă și ciobanii sunt și ei parte dintr-o turmă. Una mai bine plasată.
O să trecem împreună printr-o serie de exerciții mai puțin psihologice, mai mult logice.
Vârsta nu înseamnă experiență
și nici implicarea… competență!
Când ceri părerea cuiva despre o acțiune nouă, îndrăzneață, ieșită din comun, ar trebui să conteze mai puțin afecțiunea ta față de persoană și mai mult expertiza acelei persoane.
De câte ori au făcut părinții tăi ceva ieșit din comun?
Sunt genul întreprinzător?
Poți spune că au reușit în viață?
Dacă răspunsurile sunt negative atunci nu bați la ușa potrivită.
Chiar dacă te iubesc, ei nu știu nimic despre drumul pe care vrei să o apuci și nici nu au avut niciodată atitudinea necesară. Nu-i desconsidera, ascultă sfaturile tuturor, dar ai grijă că există oameni care găsesc soluții la orice problemă și oameni care găsesc câte o problemă la fiecare soluție!
Una e să scoți din zona de confort un tânăr, alta e să miști un om care mulți ani a făcut aceleași lucruri.
Dacă însă părinții tăi au un trecut în care au fost în medii competitive, au făcut sport de performanță, au condus departamente în cadrul unei companii sau chiar au avut propria afacere atunci ești norocos. Ai de unde să iei din experiența lor.
Părinții trebuie să fie ANTRENORI, nu jucători în viața copilulului lor!
Te pregătesc și te duc până la marginea terenului, că doar n-o să vină cu tine și-n pat, să-ți arate cum se face!
E unul dintre motivele pentru care părinții nu ar trebui să-i facă NICIODATĂ temele copilului și - pe cât posibil - să nici nu-l asiste chiar de fiecare dată. Se învață că nu poate singur.
Copiii și părinții lor sunt la fel de diferiți ca începutul și sfârșitul unei povești. Copilul absoarbe totul (informații noi, situații, provocări) pentru că paginile nu sunt încă scrise, părintele tinde să respingă totul, mai ales informațiile noi care nu se potrivesc cu ideile în care a crezut o viață!
După o anumită vârstă mulți oameni aud doar ce sunt pregătiți să înțeleagă, restul trece pe lângă ei.
Nu mă interesează câți ani ai. Mă interesează doar prin ce experiențe ai trecut.
Dacă ai peste 35 te rog să încerci să-ți aduci aminte ce-ai făcut în ultimele 10 primăveri. Anul și întâmplările.
Nu poți. Nici măcar vag.
Dar nimic nu e mai ușor decât să-ți aduci aminte momentele care te-au marcat! Îți revin cu lux de amănunte.
Mulți bătrâni povestesc și acum ce li s-a întâmplat în armată. De ce? Pentru că nimic de același impact nu li s-a mai întâmplat de atunci încoace! Un șoricel într-un carusel: primăvară, vară, toamnă, iarnă, serviciu, casă, un credit la casă, întâlnirea de 10 ani, întâlnirea de 20, aceleași povești. Doar pozele s-au mutat de pe hârtie fotografică zimțată la colțuri pe telefonul mobil pe care nu-l prea înțelege…
Pe el vrei tu să-l întrebi ce părere are despre ceva nou, îndrăzneț și ieșit din comun?
O să fiu dur, dar…
Unui șoricel dintr-un carusel
nu poți să-i ceri instrucțiuni de zbor.
Este o ipocrizie să spunem că nu e normal să-ți judeci familia. Se întâmplă și de la...
(acesta este un fragment din noua carte, Psihologie pentru oameni obișnuiți. Cartea se poate comanda direct din link sau de la Bookfest!)
