Prea mulți sunt împreună doar ca să nu fie singuri într-un provizorat care ține toată viața.



Fără legătură... 
Vânzătorul: Cum preferați nefericirea? O serviți aici sau la pachet
Cumpărătorul: La pachet. Și puneți, vă rog, două tacâmuri. 
...
Astăzi fumam în bucătăria unui prieten nefumător și nu discutam despre vreme. Nici măcar despre vremuri. Discutam despre filmul la care lucrează și despre personajele din el care nu sunt deloc fictive. 
Mă simțeam de parcă mi-a citit mesajele!!
Mi-a fost teamă inițial să-i spun câți oameni mi-au scris despre situații care se pupă cu filmul lui. 
Oameni care se tem mai mult de singurătate decât de banalitate sau chiar de nefericire. 
Așa că am decis să-mi asum riscul celui mai rău Night reading ever. 

Cine ești tu? Un copil speriat care se ține de mână cu orice alt copil speriat, de parcă două frici ar putea să se anuleze una pe alta? 
Un copil care se învârte cu alți copii în jurul unor scaune care nu sunt suficiente pentru toți. Știi jocul? Ne așezam la comandă și totul era să nu rămâi în picioare. În graba aceea NIMENI nu alegea scaunul pe care se așeza. 
Mai târziu n-ai ales nici femeia. 
Prima care nu te-a refuzat 
era și ea sătulă de refuzuri. 
O dureau picioarele de atâta stat. 
Erați ca două scaune care se odihnesc unul peste altul. 
Cine ești tu? Care ai ieșit prima dată pe stradă ca să fii admirată înainte să ai buletin și ai sfârmat primele visuri de băieței înainte să ai voie să sfărâmi legal o mașină? 
În jocul cu scaune tu ai avut paturi. La început prea multe. Iar acum cam reci. 
Mă privești peste masă și mă întrebi ce-or face toți băieții buni din viața ta acum? 
Băiță copiilor pe care ți i-ar fi făcut ție. 
Tu ești tot cu ăla de care mi te plângi. 
Da. Și tu. Și tu. 
Să nu te grăbești să dai unlike paginii că se prinde. 
Și de tine. 
Și de tine. 
Și de tine. 

Nu-ți convine scaunul? Învață să stai drept. 
Drept! 
Nu drepți…
Nu-ți convine viața? Schimb-o!
Femeia, bărbatul, concepția despre lume, poți să schimbi orice!
Dar e așa o lene emoțională…
Următorul o să fie la fel de prost…
Următoarea o să se dovedească la fel de a dracului…
Normal. Pentru că tu nu știi să alegi. Iar tu nu știi să îmblânzești scorpia.
Iar acest provizorat, 
această tristețe instituționalizată, 
aceste speranțe ajustate la inflație 
le dai mai departe și copiilor tăi. 
Lecția de nefericire conjugală n-ar trebui să existe în temele pentru acasă. 
Dacă acasă se poate numi locul acela în care doi oameni singuri plătesc împreună întreținerea. 


Citește mai mult. Gratis. 

CONCURS PENTRU CEI CARE NU MIZEAZĂ DOAR PE CĂRȚILE DE JOC ȘI NU ȚIN CONT DOAR DE CĂRȚILE DE CREDIT :)


Back to Top