Cum se cucerește o divă. Și de ce :)




Are întotdeauna zeci de oferte. 
Sau nu are? 
Frumusețea atrage și respinge cu aceeași forță. 
Niciun bărbat nu va recunoaște decât dacă e nebun, 
prost 
sau a băut 
ca mine 
din romul trimis de un prieten 
(mulțumesc, Caius) 
că niciun posesor de ouă nu merge să cucerească o femeie dacă nu crede că ARE ȘANSE. 

Scurt pe doi: Ne dăm numai la femei pe care le credem “de nasul nostru”.
Da’ ce-s? Bixtonim? 
(Muza zice că Bixtinimul dă dependență, nu cred că e adevărat, dar divele dau. Nu o să mai poți să iubești femei banale niciodată).

Și așa se face că diva nu are zeci de oferte. 
Are însă zeci de admiratori de care nu știe. 
Zeci de renunțări. 
Zeci de romane de dragoste în care nimeni nu îndrăznește să scrie prima pagină. 
Nu cred că o încălzește cu ceva că fix în acest moment zece eunuci au fantezii cu mâna stângă în timp ce-i dau cu dreapta un… like. 


În vremea asta ea stă și își dorește să nu-i strângă sânii doar sutienul. Să nu-și muște buzele singură, Să nu se recunoască în textul acesta și dacă îi dă share să înțeleagă domnul. 

Intră în dormitorul ei, iatac, cum îi ziceau bătrânii, cu respectul pentru frumusețea care nu vine din noroiul din care suntem făcuți, ci din cerul prins în privire. 

M-ați văzut. Unii spun despre mine că sunt prost, alții să sunt deștept. 
Unele zic că scriu execrabil, altele că Ultimul început a fost ca o partidă de sex reușită. 
Dar indiferent ce-ar scrie despre mine un lucru e cert: nici cei mai înfocați suporteri și cele mai aprinse fane nu pot spune că sunt un bărbat frumos. 
Dar am avut numai femei frumoase. 
Și foarte deștepte. 
Inteligența e o bilă neagră pentru cei care n-au bile. 
Un factor care inhibă și mai mult. 
Multe mi-au zis: N-am mai văzut un bărbat dezbrăcat de un an. Credeam că sunt defectă!
Așa cum la nunta noastră sunt câteva femei extraordinare care vin… singure. Cum dracu’ să fie singure??! 
Nu mai sunt bărbați? 
Poate că nu mai sunt. Doar niște femei bărboase. 
Barba nu te face bărbat. 
Una e să pari că ai caracter și alta e să ai. 

Deci? Ai înțeles cum se cucerește o divă? 
Încercând.
Vorbind. 
Uneori insistând. 
Îndrăznind.
Dacă nu îndrăznești… toate iubirile sunt imposibile. 



Înțelege că nu ai nimic. Cu atât mai puțin oameni


De ce toți copiii visează că zboară, 
dar niciunul nu visează 
la condiții mai bune pentru un credit la bănci?

De ce siguranța căsătoriei 

valorează adesea mai puțin 
decât nesiguranța unei aventuri?

De ce spunem: 

„Cum ai putut să-mi faci una ca asta?”
„Ești dezamăgirea vieții mele!” 
atunci când celălalt pleacă?

Bărbatul "Da, dragă" VS bărbatul "DAt dracului" VERS. NECENZURATĂ



Până și în cântecele populare românești există o vorbă despre cum selectează o muiere bărbatul cu care se mărită: Să aleg... 
până culeg... 
da’ să nu hie ăla bleg...

Femeile nu se îndrăgostesc de bărbați pentru că sunt un fel de femei mai puternice care pot să care mai multe sacoșe de la supermarket! Doar e vizibil că femeile între ele nu se prea suportă :)))))))

Nu vor bărbați cu talia mai îngustă decât a lor și nici cu picioarele fără pic de păr. 
Ce-o să facem? O să ne împrumutăm unul altuia epilatorul? 

Dar mai ales... un lucru trebuie să aibă bărbatul: Inițiativă.
Să aibă ideile lui și să moară pentru ele, să-și mai lase din când în când iubita să câștige o dispută pentru că vrea să-i facă o plăcere sau pentru că pur și simplu ea are dreptate, nu de teamă că pur și simplu cearta va continua la nesfârșit. 
Dacă secretul e să ridici tonul... îl vei tot ridica... că doar știi că merge... și așa te trezești că în loc de o relație de lungă durată Edith Piaf o să ai una gen Rammstein...
Ce e drept... mie îmi plac Rammstein.

Femeia are tot felul de pofte. 
Bărbatul nu trebuie să i le facă pe toate, 
ci să fie cea mai puternică dintre ele!!
Să aibă poftă de el, să-i lase gura apă după el când îl vede și să îi zboare gândurile după el când nu-l vede. 
Un șoarece de bărbat nu poate să satisfacă o leoaică de femeie nici dacă intră cu totul :)))

În secret
toate femeile 
vor să fie dominate 
măcar din când în când. 
Dar asta se obține, 
nu se cedează. 

Ca atunci când îl ai pe El Zorab în față și trebuie să-i convingi stăpânul că-l meriți... 

Pentru că 
fiecare poveste de iubire 
este puțin Romeo și Julieta 
și mai mult Îmblânzirea Scorpiei. 

Ține minte: o femeie poate să-ți ierte multe! De la neatenții până la atenții acordate... alteia. 


Un singur lucru nu-i poate ierta o femeie unui bărbat. 
Să fie moale. 



Nu le luați pentru că mi-am pus fața pe ele, ci pentru că mi-am pus sufletul înăuntru! Când eram eu o tânără studentă...
Posted by Secretele Ramonei - Gust Verde on Saturday, 10 August 2019

Femeile cu care se căsătoresc bărbații. Și femeile pe care le iubesc


De ce nu sunt mereu aceleași?
Pentru că bărbatul care se vede 
ascunde adesea un băiețel 
care nu se vede.
Nu se vede, 
dar ia toate deciziile. 
Fugind de ele.
Pentru că am fost învățați că eșecul e rușinos. 
De neprezentare, însă, n-a zis nimeni nimic :))
Toți îmbătrânim, dar numai unii se maturizează.
Multe femei dependente financiar de prietenii lor sunt preferate ca neveste. Până la urmă, există și numeroşi bărbați care vor siguranță, iar ratele durează mai mulți ani decât iubirea.
Pentru că ne plac provocările, dar nu le-am lua acasă.
Pentru că ne plac sânii mari, dar ne temem că „se lasă”.
Am scris cu mult timp în urmă un articol numit „Are smart women scary?”.
Mulți m-au acuzat că am greșit. Am șifonat imaginea bărbatului. Serios? Cine a zis că orice persoană majoră de sex masculin e bărbat?
Dar așa e. Am greșit.
Mulți nu se tem de femeile deștepte.
Mai precis, nu se tem doar de ele.
Se tem și de cele frumoase, că au opțiunea să se culce cu oricine. Mergând pe raționamentul ăsta, ar trebui să-ți iei de nevastă una pe care să nu o vrea nimeni. Frumos gest, o să te punem la panoul de onoare, pentru muncă în folosul comunității.

Se tem și de cele realizate, că nu pleacă la mama. De multe ori, casa e a lor, iar cei care pleacă la mama sunt dragii de ei.
În contextul în care femeile avansează continuu pe scara socială, bărbatul trebuie să fie mai bărbat, dacă vrea să rămână bărbat.
În anii ’80, era o minune să vezi o femeie conducând o Dacie.
Acum, nu te mai miri nici când conduce o companie.
Se tem oare bărbații adevărați că o femeie este o pradă prea dificilă, „prea mare”?
Nu toţi. Se tem doar aceia care se știu vânători cu puștile prea mici.







Te dezbraci de haine, nu de caracter :)


Există fete bune care apucă pe cărări greșite? 
Mediul te schimbă sau doar te face să realizezi cine erai de la bun început? 
În 1990și ceva. Nu contează exact anul. Contează că eu aveam încă multă inocență de spălat în ploile reci ale realității. 
Atunci am auzit prima dată două vorbe care mi-au zguduit lumea. Să le luăm pe rând: 
E greu să lupți cu un viciu, e preferabil să-l impozitezi :)))
De fiecare dată când te crezi șmecher că mergi pe contrasens, cineva profită de asta. Cineva profită de un curent de opinie care relaxează moravurile, cineva vinde mai mult pentru că e kind of cool să te îmbeți ca un prost, cineva își cumpără o educație bună pentru copii din munca unor copii care au fost seduși de ideea că se pot realiza fără educație și au renunțat la a lor. 
Cineva câștigă distrugând o reputație. În acest fel poți câștiga o luptă chiar dacă nu ai făcut nimic. Pentru că tu, nu-i așa, n-ai făcut nimic rău.
Și aroganța e un viciu. Și e grav “impozitată”.
Luxul de dragul luxului este un impozit pe aroganță. 

Mai are rost să aveți "o ultimă discuție" când totul s-a terminat? Mai ales când știi că el te-a înșelat?





Blogging democracy winner ex aequo




Poate să înșele și ea.

Și nimic nu se schimbă.

Când mai vrei o ultimă discuție… speri să nu fie ultima.

Să existe ceva ce el sau ea ar putea spune. și să schimbe totul. De fapt, totul s-a schimbat deja.


Încrederea e ca o oglindă.
După ce se sparge, chiar dacă pui cioburile la loc, niciodată nu mai redă o imagine întreagă. Curată.


Când mai vrei o discuție mai vrei o ultimă îmbrățișare.


Un ultim sărut.


O ultimă noapte.


Și de cele mai multe ori o ai.


Am fost acolo. De mai multe ori. Am întrebat sau am fost întrebat. Am răspuns. Sau nu mi s-a răspuns. M-am dezbrăcat. M-a dezbrăcat ea. 
Era totul atât de nou în fiecare sfârșit. 

De ce o facem? Nici ea nu cred că știa. Nici eu.

Au avut rost?


Ce să-mi liniștesc?


Ce să-mi satisfacă? Trupul sau curiozitatea?


Orice are rost când îți dorești să se întâmple. Dacă e bine sau rău, asta e altă întrebare.


Poate o altă femeie deja îl așteaptă. Să începă totul pe curat. Ca atunci când rupi foile dintr-un caiet și pagina 30 devine pagina 1.


Dar nu e niciodată așa.


O va iubi cum a învățat de la tine.


Și s-ar putea să o și mintă la fel. 

Read more: 


“Cât ar trebui să așteptăm?” - ei bine... ești sigur/ă că mai ai ce?


Sunt două direcții în social media care mă sperie în egală măsură. 
Prima este cea care prezintă dragostea ca pe un sentiment care îndreaptă tot ce e strâmb. Un fel de ochelari 3d care ne aruncă în altă dimensiune a existenței de unde au dispărut toată durerea și întristarea. Nu sunt sigur dacă starea pe care ei o descriu este “îndrăgostit” sau “mort”.
A doua este cea care râșnește sentimentele până ajungi direct sau indirect la concluzia lui Cioran că inteligența și nefericirea sunt în relație de cauză și efect, iar să te afli în mijlocul lumii reci inteligent și îndrăgostit e o tristețe imensă. 

Femeia în anii 90 și acum. Totul s-a schimbat. Și totul e la fel.




În 90 conta foarte mult siguranța. 
Să ai o slujbă sigură. 
Să locuiești într-o zonă sigură. 
Să de măriți cu un bărbat sigur. 

Acum mulți văd că și-au pus deoparte gunoi. Gunoi în bancă, gunoi în cufere. 
Lucruri pe care nu le mai vrea nimeni. Valori care nu mai înseamnă nimic. 
Și totuși. Unele lucruri nu se schimbă. Se upgradează.
Unele dorințe nu dispar. Se remixează. 
Au existat și în 90 kitsch-uri, păcăleli, curse. 
Cădem și acum în aceleași erori. Au alte nume. 
Căutăm aceleași plăceri. Tunse diferit. 
Noi, cei din lina întâi, vom fi mereu un pic duali. Noi, cei care ne-am început educația sub Ceaușescu, ne-am pierdut bani la alba neagra și am schimbat mai târziu circularele prin telex cu mail-ul cu CC.
E ușor să vezi că nu suntem atât de diferiți când te uiți la copii. De acolo începe totul. Înainte îi certau părinții că nu intră în casă de la joacă, acum că nu mai ies. Stau pe net. Copiii se jucau și atunci și acum. Părințiilor nu le convenea ceva și în 90 și în 2016. Poate chiar faptul că se jucau. 

Fetițele care supărau babele de la bloc au devenit femei. 
Multe dintre ele nu înțeleg nici acum că și babele acelea au fost cândva... fetițe. 

Trenuri care pleacă. 
Trenuri care se pierd.
Nu există.
Cum nu există nici stații. 
Ne-am născut într-un tren. În mers. 
VIAȚA TRECE ȘI ÎN ZILELE ÎN CARE NU FAC NIMIC. 
Trecea și în anii 90. Trece și acum. 
Fericirea era provocată de altceva în anii 90? Poate. Dar se simțea la fel. 
Vedem ușor ce-au greșit părinții noștri? 
Dar ce greșim noi vor vedea copiii. 


Femeile care au căutat în anii 90 un bărbat pentru inimă… îl mai caută și acum :)) Glumesc. Unele i-au făcut între timp și un copil.
Femeile care au fost învățate să caute o partidă bună (multe rău) și-au furat-o foarte tare. Pentru că atâta averi s-au făcut și s-au pierdut încât încep starletele să se declare singure prin reviste, doar-doar mai au șansa să mai tragă o dată de roata norocului. În timp ce cresc un copil singure. 
Au atitudinea demodată și rimelul nu mai face magia de acum 20 de ani. 
Modernele le privesc cu milă. N-au ales bine. 
Când erau moderne părea altfel. 
Cine îți garantează că alegerile tale de astăzi vor rezista testului cu timpul?
Da. 
Totul s-a schimbat, dar totul a rămas la fel. 
Bărbații mai ales. și-n 90 se întâlneau indiferent de echipă tot la meciurile naționalei. 
Atunci erau mai veseli. 
Acum avem stadion mai frumos. 
Atunci aveam o echipă mai frumoasă.

Femei frumoase avem și acum. 

Chiar și cele care au făcut prima dată dragoste în anii 90 se încăpățânează să nu se retragă ca balerinele. 
Totul s-a schimbat și totul e la fel:
Nu se mai bârfește atât de mult la cafea pentru că femeia din 2016 are net.
Femeile certate nu se mai evită trecând pe celălalt trotuar, își dau ignore pe facebook. 

Nu se mai uită nimeni pe gaura cheii pentru că toți avem instagram.

Da, e adevărat unele lucruri se câștigă mai repede. 
Și se pierd la fel.
În anii 90 erau mai puține divorțuri, cum se spunea atunci, erau mai puține familii destrămate. Dar, vorba lui Ceaușescu, stați liniștiți la locurili voastri. 
Familii destrămate erau mai puține, familii fericite erau cam tot atâtea. 
E o mare diferență între divorțată și nefericită. 
Cam la fel de mare ca între căsătorită și iubită. 
Una nu o presupune pe cealaltă. 

E treaba noastră.

SINgurătatea. Instrucțiuni sau E mult mai ușor să-i critici pe alții decât să te schimbi pe tine.



Singurătatea este un medicament. Întotdeauna apar manifestări neplăcute și nu ai cui să te adresezi. Dacă ai, înseamnă că nu ești singur. 
Ne plângem prea mult de singurătate pe care o tot traducem ca fiind lipsa unui om cu care să formăm un cuplu.
Parcă e o boală, o problemă socială pentru care nu se plătește șomaj sau un păcat. SINgurătate. 
Eu cred că suntem atât de conectați încât ar trebui să apară la televizor anunțuri gen: Pentru sănătatea Dumneavoastră faceți cel puțin 30 de minute de singurătate în fiecare zi. Păi cum să apară așa ceva? Să închizi și televizorul? :))
Viața nu mai curge de la stânga la dreapta. Viața e un newsfeed. O dăm pe repede înainte cu degetul mare. E și normal să ți se pară că totul merge… în jos.
Toate simțurile omului sunt îndreptate spre înafară în vreme ce problemele lui sunt adesea înăuntru. Dacă soluțiile sunt tot în noi? 

Prieten nu înseamnă un om de care ai tot timpul nevoie.

Nu o să fiu ipocrit și voi recunoaște că prietenii mei au avut ghinionul să fie prieteni cu mine, care sunt tot timpul în contrasens cu lumea. 

Așa sunt și acum. Când zic că e mai grav să ne însoțim cu oameni toxici decât să fim singuri. 
Pe locul gol din dreapta mea se poate așeza o persoană care să mă bucure. Așa, cu el ocupat, ce fac? Le pun să se țină în brațe? O mușcă vipera de gât :))

Să mă iertați, dar cred că toți avem nevoie de momente în care să fim singuri. Să ne prindă sufletele din urmă. 
Să fim singuri noi cu noi și să ne înțelegem. 
Chiar… știi de ce nu le place oamenilor singurătatea? 
Pentru că nu se plac. 
Da. 
Ei, pe ei înșiși nu se plac! De-asta preferă să stea cu alții. Să se uite la viețile lor ca la televizor. Și în mod neapărat necesar unii dintre acești “alții” trebuie să fie mai proști, mai urâți și mai săraci decât ei. Și, da, mai singuri. 

Altfel singurătatea te obligă să te gândești la problemele tale, nu să comentezi problemele altora. Și e mult mai ușor să-i critici pe alții decât să te schimbi pe tine. 

Nu poți să rezolvi nicio problemă pe care ești sigur că nu o ai. 
Și de cele mai multe ori singurătatea îți dă timp să relizezi că ai probleme mult mai mari decât singurătatea!

Singurătatea nu înseamnă 
lipsa unui om 
cu care să ne f*tem!!
Poate ar trebui 
să ne preocupe mai mult 
un altfel de NF. 
De la Nefericire. 


Fără legătură :) Toate cărţile comandate până la epuizarea tirajului şi plătite online (cu cardul) pleacă spre voi cu "dedicaţie" pentru oricine vreţi voi: Un soţ, o amantă, un rival sau o prietenă (adevărată sau falsă :))))


Vă rog să scrieţi în comandă şi câteva lucruri despre destinatar :)


Link direct aici: http://www.radufconstantinescu.ro/search/label/MyShop





Știu că ți-a plăcut articolul. Dacă ai curaj dă-i și un share. SHARE IS THE NEW LIKE :)

Night Reading: Bunele maniere în pat.



Femeia nu e deranjată dacă o vezi diabolică, ci dacă o crezi proastă. Minciunile gogonate o îndepărtează, adevărurile riscante o excită. Un preludiu incendiar începe adesea cu un telefon, continuă cu o surpriză, o sticlă cu vin și o mică obrăznicie. O femeie iartă mai degrabă un bărbat obraznic decât unul indecis. Nu, nu o să se supere indiferent ce cuvinte folosești dacă tu ești omul pe care îl vrea. Dacă nu ești, poți să reciți din A douăsprezecea noapte de Shakespeare că tot nu o să ajungi nici măcar… la prima :)

Există doar două tipuri de femei, cele care au greșit măcar o dată și cele care nu recunosc, dar regrete au mai mult pentru ce nu au făcut. Treaba ta e să propui. A ei e să aleagă. Învață-te să ceri. 

Telefonul de pe drum cu “Iubito, mai vrei să cumpăr ceva din drum” nu-l dai pentru liniștea ei. Îl dai pentru a ta. Dacă îți dă o listă lungă sau te trimite după un colet în partea cealaltă a orașului nu mai trebuie să întrebi nimic. Poți să te duci liniștit la alta. Dacă zice: “n-am nevoie decât de tine, am luat eu deja de toate” ești un norocos. 

Indiferent ce îți cere în intimitate e acceptabil sau chiar dezirabil. Nimic nu e indecent atâta vreme cât nu există public. Ce povestești tu mai departe e însă altă poveste. Vorbele auzite de oricine sunt mai indecente decât gesturile văzute de doar două perechi de ochi. 

Sexul e un joc al dominației. Dacă nu ești în stare să joci rolul călărețului, îl vei juca pe al calului. Uneori femeia e deasupra și când stă dedesubt :)

Să ai senzația că o cucerești pentru că tu propui și ea alege este ca și când ai spune că tu ești șeful când mergi cu o cerere la semnat! Niciunul dintre noi nu are cu adevărat habar la care capăt al seducției se află. Bucură-te de ce ai! Scenariile pe care ți le faci în cap îți strică viața. 

Toate femeile care spun că sexul nu e important sunt ca bărbații care nu vor un cabrio… n-au avut niciodată ce trebuie! Ține minte că pasiunea e ca o mașină sport: puternică, greu de stăpânit și doar cu două locuri. 




Ce rost are să schimb? Cu unul nou o să ajung tot la rutină.





Trăim viața pe care ne-o facem. 
Admite. 
Tu ai și meritele, dar și vina pentru ce faci. Și pentru ce alegi. 

Trăim vremuri în care dușmanul binelui nu mai e răul. E mai binele. Multe sunt într-o relație cu ochii după un job mai bun. Un blow-job mai bun. 
Suntem o generație de nemulțumiți. 
Acum nu ne mai uităm la capra vecinului peste gard, o vedem pe facebook. Și așteptăm să-și pună “single”.
Bărbații măcar o mai admit. Femeile joacă pe cartea fericirii de formă și cu o săptămână înainte să plece. 

E așa o rușine să fii sărac sau supărat sau chiar nefericit? Se pare că da, de vreme ce atunci când te întreabă cineva “ce mai faci?” tu răspunzi “bine”. 
Nu crezi că i-ar interesa? De ce îi mai ai prieteni? 
Of, am uitat, e o rușine și să nu ai prieteni. 
5000
pe facebook
niciunul

Teama de un nou început mi se pare chiar mai tristă decât graba de a schimba la prima problemă. 
Să nu te arunci într-o nouă iubire pentru că peste 5 ani se va răci, mi se pare la fel de stupid ca și când între frumusețe și prostie ai alege prostia. Că frumusețea e trecătoare.
  
Se va ajunge tot la discuții despre centrala termică? Și ce preferi? Să le continui pe cele de acum? Poate noua centrala va fi mai bună și o să discutați despre altceva. Sau poate iubirea va fi mai bună și gura ta va fi la fel de ocupată cu gura lui peste 5 ani.
  
Tocmai discutam cu cineva despre asta și m-a prins într-un moment cam prost. Cred că aveam mai multă răbdare dacă mă întreba acum două zile... când am ajuns la, citez: mă gândesc și la câți bani a băgat tata în vila în care stăm... (ce deja vu...) m-am enervat și am zis puțin cam categoric: ți-e frică de un nou început pe care îl vei trăi mai greu? Dar sfârșitul în care ești și în care nu trăiești deloc nu te îngrijorează?


În curând cred că nu mai vorbește nimeni cu mine.Și pe bună dreptate. Sunt inoportun și infelxibil în alegerea mea eternă: Niciodată să nu renunți la șansa ta la fericire pentru confortul care îți pare garantat. 


Citește mai mult!

Știi să alegi?





N-am astăzi timp de preludiu. F. direct :) 

UNII OAMENI ALEG, ALȚII SUNT ALEȘI. 
Unii iubesc, alții se lasă iubiți. 
Unii speră, alții întrețin speranțele doar pentru profit. 
Și totuși...
NU E PROST CINE IUBEȘTE, E PROST CINE RĂMÂNE UNDE NU E IUBIT ÎNAPOI!


Sunt oameni care nu aleg niciodată.

Desigur, ei nu știu asta.
Își imaginează că aleg doar pentru că viața lor e un fel de test grilă...
bifează o căsuță (în rate pe viață);
completează un formular (la fisc);
și își trec semnătura pe linia punctată...

Van Gogh își semna tablourile fără să reușească să le vândă... viața ta e mult mai ușor vandabilă... 


Până și Mall-ul e un asemenea test grilă.

Ai variatele A, B, C, D... D-pinde cât de mare e formularul, pardon, clădirea.
Și tu te plimbi ca un pixel cuminte.
Vezi ce e în vitrine... apoi însemnezi cu un văzut...
Nici nu știu cine ar trebui să-și dea check in. Tu ai bifat magazinele sau ele pe tine.
Constantinescu... checked.

De ce să nu desenezi frumos pe formular încă o căsuță? Să pui litera ta.

Sau să alegi să nu completezi formularul.
Să faci tu unul.
Uneori să alegem să nu alegem.
Să alegem să ne mai gândim. Dacă ne cumpărăm o haină sau “cumpărăm” o poveste. Dacă o înghițim fără să o cântărim înainte... sau mirosim mai întâi care e treaba.
De ce să nu înțelegem înainte să alegem?
De ce să nu testăm mai mulți oameni înainte să alegem unul? Că e imoral?
Sigur, oamenii nu sunt haine... și totuși e greu să rămâi îmbrăcat într-o iubită care te sufocă...
Bărbații nu sunt pantofi... dar nu rămâi cu unii care... te bat...
Tot vezi texte motivaționale despre alegeri. Le dai like și treci mai departe fără să faci nimic...

Și atunci când mergi înainte pentru că așa sunt vremurile... e tot alegerea ta.

Să nu te împotrivești.
Cum mergem la alegeri și votăm răul mai mic.
Că nu avem altceva pe buletin.




Deja nu mai ai nici luxul lamentărilor. De ce să te plângi de ceva ce alegi să accepți?


Back to Top